Melancolie de toamnă

Frig. Plouă afară și-n suflet. E rece. Rece ca gheața. Împrejur, tuse seacă. Iluzie. Sloiuri de oameni. Siluete negre în vânt. Tristețe apăsătoare. Dezolant de gol. Suflete dezbrăcate. Oameni îmbrăcați, înfofoliți. Picături de rouă. Lacrimi de ploaie pe obraz. Ochi sticliți. Îngândurați. Nori învolburați, răzvrătiți pe soartă. Frunze chinuite, resemnate. Copaci stingheri. Aer gri, pustiu. Oraş monoton, toxic. Viață moartă. Zgomot plictisitor. Zile mohorâte şi întunecoase vin şi pleacă. Amorteală sumbră. Timp scurs în întuneric. E un cerc vicios, fără scăpare. Nu poți evada. Te zbați în zadar. E firul vieții, de oameni purtător.

#drumul vieții

Paradox existențial. Explozie de culoare vie. Roşu arămiu, gaben auriu. Foşnet zgribulit gâdilă auzul înfundat. Energie vitală. Miros de frunze uscate în cale. Cer albastru, de păsări curtat şi părăsit. Nori de ploaie, care spală păcate. Şoapte de vânt împart mângâieri. Covor viu pe pământ. Paşi grăbiți şi voci cu zvâc. Umbrele plutitoare. Emoție seculară. Soare nervos. Cămin moale. Linişte în întuneric. Suflete calde respiră dimpreună. Aromă de ceai. Speranță. Timp nou. Sfârșit şi început...

#myself

E toamnă! ⛅🌧🌪🌫🌬🌂☔💧🍃🍁🍂

Foto proprii.