Terapie pentru trup și suflet
E vară. Plajă, bălăceală în piscină, jacuzzi, masaj, saună, plimbare, picnic.....ce mai, relaxare totală!
Nu-i așa că și vouă vă este dor de o vacanță? Un pic de recreere în altă parte decât propria casă, propriul oraș …..într-un peisaj vioi sau un spațiu viu, printr-o activitate intensă sau printr-un refresh corporal și mental. Trupul cere, mintea își imaginează.
Acum, când afară este cald și bine, când soarele râde cu toți dinții și te încălzește instant, când lumea prinde viață din nou….O, da! Îmi aduc aminte de zilele fără griji, din zilele alea de vacanță, de excursii și drumeții, de plimbare peste tot, de relaxare prin piscine și jacuzi, de detoxifiere prin saune și ciubăr, de tonifiere prin săli de sport sau de epuizare prin parcuri și drumeții montane.
De relaxare avem nevoie cu toții din când în când, pentru că merităm. Corpul nostru., care este ca un roboțel mereu trebuie răsfățat, iar mintea noastră alambicată ca un calculator se cere împrospătată.
Da, fetelor și de ce nu, dragi băieți. Tuturor ne este necesară măcar o zi liberă ca aceasta....
E vară. Plajă, bălăceală în piscină, jacuzzi, masaj, saună, plimbare, picnic.....ce mai, relaxare totală!
Nu-i așa că și vouă vă este dor de o vacanță? Un pic de recreere în altă parte decât propria casă, propriul oraș …..într-un peisaj vioi sau un spațiu viu, printr-o activitate intensă sau printr-un refresh corporal și mental. Trupul cere, mintea își imaginează.
Acum, când afară este cald și bine, când soarele râde cu toți dinții și te încălzește instant, când lumea prinde viață din nou….O, da! Îmi aduc aminte de zilele fără griji, din zilele alea de vacanță, de excursii și drumeții, de plimbare peste tot, de relaxare prin piscine și jacuzi, de detoxifiere prin saune și ciubăr, de tonifiere prin săli de sport sau de epuizare prin parcuri și drumeții montane.
De relaxare avem nevoie cu toții din când în când, pentru că merităm. Corpul nostru., care este ca un roboțel mereu trebuie răsfățat, iar mintea noastră alambicată ca un calculator se cere împrospătată.
Da, fetelor și de ce nu, dragi băieți. Tuturor ne este necesară măcar o zi liberă ca aceasta....
Un singur dor...
"Transformers" - când te uiți la poze vechi şi nu te mai recunoşti. Transformările prin care trecem de-a lungul anilor
Timp...încotro mergi?
Nici măcar cel mai gingaş chip din lume nu scapă de micile transformări care apar odată cu înaintarea în vârstă. Şi aici nu mă refer la bătrânețe, ci pur și simplu la schimbările care intervin în fizionomie odată cu creșterea noastră. Nu este o noutate, însă este ceva universal valabil, care te va surprinde la un moment dat așa cum m-a surprins și pe mine.
Nici măcar cel mai gingaş chip din lume nu scapă de micile transformări care apar odată cu înaintarea în vârstă. Şi aici nu mă refer la bătrânețe, ci pur și simplu la schimbările care intervin în fizionomie odată cu creșterea noastră. Nu este o noutate, însă este ceva universal valabil, care te va surprinde la un moment dat așa cum m-a surprins și pe mine.
În așteptarea Crăciunului...🎆❄⛄🎄
Decembrie. 🌚 Toamna cea mohorâtă îşi schimbă straiele şi se transformă în iarna cea albă. Pesemne că anul se pregătește să abdice. Se reinventează! A purtat cu el mii de griji, supărări, dar şi momente fericite, adunate de luni de zile, care acum își caută loc și se îngrămădesc toate, bune cu rele, sub mantia albă de zăpadă pentru a se da uitării. Frigul înghite toate câte s-au întâmplat și face loc altor momente și experiențe de viață, ce vor urma. Fulgii de zăpadă cad alene din cer şi purifică atmosfera și sufletele oamenilor în fiecare an neobosiți. Ne pregătim de un nou început...
![]() |
#RegatulDeGheață |
Sunt vedetă, scoate-mă de-aici! 📺
Din trăirile nevăzute pe sticlă...🎬
Afară e o zi frumoasă şi caldă de primăvară. Dis-de- dimineață, cu stomacul cât un ghem şi cu multe ezitări, merg împreună cu o colegă, la redacția televiziunii TVR Iași din Copou. Acolo ne întâlnim, bineînțeles după o convorbire telefonică în prealabil, cu directorul postului tv. Îi expunem problema sau mă rog, cauza pentru care milităm, cu încă alți 15 colegi, în cadrul unui proiect caritabil şi cu glas mai mult tremurat decât convingător, îi cerem ajutorul său profesional. Ca om media, aproape instantaneu ne-a propus apariția în cadrul unei emisiuni matinale, pentru a vorbi mai pe larg despre toate detaliile evenimentului. Automat mi-a sărit inima din piept. Nu mi-am dat seama dacă eram speriată de ideea de a apărea la televizor sau dacă pur și simplu eram bucuroasă de reuşita noastră. Cert este că aveam emoții mari, mari de tot. Noi ne gândeam la o ştire ceva. Aşa că a fost o adevărată surpriză. Stabilim ziua şi data, batem palma și plecăm cu zâmbetul pe buze.
Ieşim din incintă, încep scenariile...
|
Back to school!
E iar Septembrie! E luna unui nou început. Este acea lună din an care anunță reînceperea şcolii. Începe o nouă aventură! Ce frumos a fost să-mi amintesc aşa într-o doară cum era când începeam şi eu şcoala. Ca printr-o sclipire de memorie, amintirile-mi au început să se deruleze în fața mea asemenea unor flash-uri instantanee, scoțând la iveală toate trăirile ce le-am simțit odată.
Am tresărit pur şi simplu la auzul unui clinchet de bicicletă, când deodată a început să mi se contureze în minte un episod de viață semnificativ, trezindu-mi cele mai speciale amintiri din timpul şcolii, de pe vremea când eram o copiliță inocentă şi nerabdătoare să meargă iar la şcoală.
|
Vara la țară
“A venit vacanța mare!” era replica noastră favorită, a copiiilor din toată lumea. Iubeam momentul când şcoala era pe punctul de a se termina, când îşi lua rămas bun de la profesori şi elevi, când toți ne îndreptam spre o altă lume, una mult mai calmă, lipsită de griji, relaxantă şi mult mai însorită şi mai frumoasă. Ca de fiecare dată aşteptam cu ardoare clipele de linişte, de joacă şi de veselie continuă, când temele nu mai băteau la uşă în fiecare zi sau când diminețile deveneau ore în plus de somn odihnitor, când totul conta doar să mă simt bine alături de familie.
Întotdeauna, vara ne-o petreceam la țară, la bunica noastră dragă, a cărui lipsă o resimt acum...Mămăiuța, aşa cum îi plăcea să îi spunem, era o ființă minunată şi puternică în adevăratul sens al cuvântului,o femeie de la țară dârză şi mândă-n toate cele. Avea mereu grijă de noi, ca de ochii din cap. Pentru mine şi sora mea, ea a fost ca o mamă. Mamaia ne făcea mâncare şi ne chema la masă, tot mamaia avea grijă să ne facem somnul de amiază, ea ne îmbrăca, tot ea ne apăra ca o leoaică atunci când mama ne certa pentru o năzbâtie de-a noastră sau când aveam "probleme" cu ceilalți copii cu care ne jucam prin sat. Cât mă bucur că am avut parte de o aşa bunică, de o aşa familie mare şi unită şi de o aşa copilărie consumată numai în mijlocul naturii primitoare, printre copaci de nuc, vişin sau măr, copaci de tei cu un miros îmbietor, printre ulițe şi căsuțe colorate, printre oameni simpli şi voioşi, dar şi printre animăluțe gingaşe precum pisicile, cățeiii sau puii de găină ori rățuşcă. Doamne, frumos mai era...
Dar ce frumos era atunci când ne jucam pe ulițele satului, sau când stăteam la umbra copacilor, pe păturici, pieptănând păpuşile şi îmbrăcându-le după ultima modă, când ne jucam de-a v-ați ascunselea ori când fugăream mingea pe toate văile. Tare mult îmi mai plăcea să ne jucăm aşa până ne plictiseam.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu