Câte poți face într-un an de zile? sau Ce îți poate aduce un an de viață?, Ce trăiești în atâtea zile?
An de an o iei de la capăt. Încerci altceva sau continui în aceeași notă. Fiecare an începe și se sfârșește. Dar între aceste două momente, există 365 de zile pline sau goale. Depinde de tine cu ce le umpli. Sunt zile cu semnificații aparte și zile fără noimă. Zile prin care mai trece un an din viață. Toate zilele au un sens anume, toate se transformă în luni adunate într-un pachet. Noi suntem doar fragmente din acel tot infinit. Pachetul reprezintă anul, cu zile grele, cu luni colorate, cu clipe trecătoare și cu momente puse-n ramă. Ba aglomerate, ba plictisite. Ba cu folos, ba în zadar. Ba memorabil, ba detestabil, ăsta e anul. Spontan, fără trailer sau teaser și fără programare. Trăim cu toții aceleași zile, trecem prin aceleași luni, dar noi nu suntem aceeași. Calendarul e timpul; el se repetă, dar tu cel de ieri nu ești același cu cel de astăzi și nici același cu cel de mâine.
În ianuarie este începutul și îți spui că este timp destul pentru orice. Ești însă, înghețat cumva în bucla asta a timpului care pare veșnic și totodată trecător. Dar timpul te poartă și tu porți timpul cu tine. Timpul te schimbă, te transformă atât fizic cât și intelectual. Repetiția aceasta a zilelor ne învață câte ceva în fiecare secundă, că vedem sau nu...
Februarie e cu iubire. Te îmbeți cu speranțe, cu vise dar și cu drame. Capeți curajul să mergi înainte, indiferent de cum va fi lupta și care va fi rezultatul ei. Fiecare zi aduce cu sine ceva nou - o nouă cucerire, o nouă iubire, o nouă provocare, o nouă povestioară cu tâlc. Un nou tu!
Martie te dezmorțește și te terzește la realitate. Te face să simți acut parfumul florilor nou născute și îți dorești să îți iei zborul asemenea unei buburuze inocente, viu colorate. Zâmbetele și istoriile de ieri devin acum reale, adevărate. Învățămintele fiecărei zile dau roade sau nu.
Aprilie vine cu credință. Te întorci la rugăciune și simți Raiul mai aproape cu fiecare zi trăită în bunătate și fericire.
Mai soare, mai aproape de lună, mai cer și chip strălucitor nu există decât în luna rezentă, cu ploi vibrante, cu nori pufoși și curcubee adevărate.
Iunie farmecă prin fluturi, cer lin și spirit senin. Adieri de vânt fin și îmbrățișări calde te aduc mai aproape de visele tale.
Iulie te topește în propria carcasă. Atunci culminezi cu momentul în care îți dai seama că viața e scurtă. Că trece....
August deschide lumi necunoscute, cu inimi fierbinți râzânde. Raze de lumină cad spre tine și te arunci în marea de probleme.
Septembrie duce totul și toate în altă parte. Lumea se mișcă, pleacă din loc și caută neîncetat înțelesurile ei. Tu rămâi stingher...
Octombrie mori și învii. Găsești alte dimensiuni, alte chipuri și alte zile în care te întrebi îndoielnic despre divin.
Decembrie e sfârșitul. Zici că se termină totul, dar toate au fost și sunt ca o mantie împotriva necunoscutului. Nu știi ce va urma...Nu ne cunoaștem sfârșitul, dar sfârșitul ne cunoaște pe toți.
Începutul este sfârșit și sfârșitul e început. Totul e conectat: viitorul, trecutul și prezentul. Toate zilele și toate lunile se repetă. Ele vin și pleacă, pleacă și vin. Dar nimeni nu știe care e destinul fiecăruia și ce trebuie sa facă azi. Ceea ce știm este doar o picătură, iar ceea ce nu știm este un ocean. Viața e o enigmă!
Tu, cel de ieri, cel de luna trecută, cel de anul trecut, ce alegi sa faci azi, acum?
Ioana din trecut, prezent și viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu