Mereu am gândit că refugiile de animale sunt locuri dezolante, pline de tristețe și de singurătate. De aceea, iubitoare de animale fiind, am evitat asemenea locuri din teama de a vedea suferință. Zilele trecute, însă, mi-am făcut curaj să întâmpin cu brațele deschise greutatea unor căței a nimănui și nu regret că am făcut-o. Am rămas cu totul surprinsă de acele suflete mari în corpuri mici și blănoase.
Ajunsă la ușa lor, am fost întâmpinată de o explozie uriașă de bucurie sinceră, de un mușuroi de blănuri colorate, de o mulțime de lăbuțe și limbuțe fine peste tot. Erau ei, cățeiii nimănui și ai tuturor. Fiecare cu o poveste emoționantă în spate, fiecare cu un nume unic și fiecare cu speranța într-o viață mai bună, toți au fugit cu sufletul la gură către acel cineva care să le ofere o mângâiere și o vorbă caldă. Parcă ne știam de-o viață toți. Așa de iubitori și primitori au fost cu toții la unison. Căci toți trăiesc acolo cu inima deschisă, cu sufletele plăpânde, în căutarea iubirii și prieteniei. Deși la padocul din Pașcani - Blăgești, acolo unde trăiesc acele inimi calde de căței, sunt ca la ei acasă și sunt îngrijiți cu dăruire totală, supărarea și dorința arzătoare din ochii fiecăruia după mângâieri era vizibilă. Asta cred că poate străpunge și atinge orice suflet. Am fost uimită să aflu că unii au fost abandonați de stăpâni, că alții au fost găsiți a nimănui și că toți sunt iubitori la scară largă. De la cel mai mic și până la cel mai mare, de la cei de rasă și până la cei metiș, toți căutau cu disperare acea mână de om salvatoare. Am încercat să le ofer tuturor câte puțin din iubirea mea și asta parcă m-a făcut mai fericită ca niciodată. Voioșia și energia lor m-au încărcat cu un car de sentimente și emotie. Acolo timpul stă în loc și iubirea e fără margini.
Mi-am dat seama că orice mic gest de afecțiune din partea oricui înseamnă o minune pentru ei. Este atât de ușor să împarți iubirea, că am fost de neopriți cu toții.
Paprika este un pekinez mic adorabil, dar mare avid de moțăieli în brațe, spre deliciul tuturor.
Căpușarul, un vulcan de energie, este mereu într-o cursă spre oameni. Ca la un maraton, asemenea lui, cu toții încercau să câștige un loc mai în față, mai în inima celui din fața lor.
Havana, un urias de drăgălăşenie albă, urmărea cu ardoare să primească o smotoceală iubitoare lungă cât pentru toată viața.
Leuțul, puiul inocent care şi-a pierdut sora, el fiind salvat de pe străzi și alintat din prima clipă, acum așteaptă cuminte să își înceapă viața în sânul unui cămin adevărat. Ca și toți ceilalți, speră să-și găsească un partener de viață și merită să fie adoptat și iubit la fel cum el iubește oamenii și viața, la fel cum debordează de energie și prietenie. Sprinten din fire, frumos și galant asemenea unui tigrușor novice, el e mereu preocupat cu oferirea pupicilor lipicioși. În ochii lui se poate vedea toată inocența și toată iubirea de care este capabil.
Toți cei vizitați ieri își petrec fiecare zi la padocul Coer d’Asha (https://coeurdasha.forumactif.com/), din Pașcani, un loc administrat de doi oameni mărinimoși, Marusia și Ionut Oanea. Sunt acolo ca o familie mare, niște căței veseli, optimiști și bine ingrijiti, care își trăiesc viața la maxim, cu speranța că povestea lor poate avea un final fericit, în sânul unei familii adevărate. Ce frumos ar fi ca toți cățeii să aibă câte un stăpân...dacă aș putea i-aș lua eu pe toți. Dar de ce sunt atâția oameni dacă nu să fie părinții a câte unui cățel prietenos?
Sunt sigură că există câte un cățel pentru fiecare om și câte un om pentru fiecare cățel, cu care să își împartă bucuria și iubirea eternă!
Pentru cei dornici să contribuie la fericirea unor căței, pagina de Facebook a asociației este https://www.facebook.com/sauverunchien/
Foto: album personal
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu