Pentru cei mereu nemulțumiți, pentru cei ce se simt neîmpliniti, cei care sunt triști, cei care își trăiesc viața conform normelor, cei care își înăbușă și reprima emoțiile, ce pierd ei din vedere?
Totul începe de la cunoașterea de sine, pentru a găsi starea de împăcare și echilibru interior. Pe lângă emoțiile din care suntem construiți și care se manifesta intr-un fel sau altul, societatea in care trăim, are un rol semnificativ in modelarea culturii si a stilului nostru emoțional individual.
Eu, ca si toți ceilalți, sunt plina de emoții. Cine zice ca nu are emoții, minte sau nu știe sa le identifice, nu conștientizează. Emoțiile fac parte din oameni, ele sunt interconectate și in continua mișcare. Ca e vorba despre tristete, furie sau compasiune, iubire ori ura, natura omului e mereu schimbatoare. Azi poate fi o zi frumoasa, vesela…iar mâine poate apărea durerea și suferința. Dar nici o zi nu ne definește cu adevărat. Noi suntem un tot al emoțiilor.
Ce se afla in spatele tuturor emoțiilor noastre?
Inevitabil, tindem sa ne identificam cu emoțiile care ne străbat continuu, însă nu ele ne definesc ca oameni. Ele doar ne manipulează…Și atunci, putem fi stăpâni pe emoțiile noastre?
Umanitatea noastră este ca o placa peste care se înregistrează lucruri din exterior, care ne fac sa reacționam intr-un fel sau altul. Intr-o zi putem fi furioși și sa ne exteriorizam urat, dar asta nu înseamnă ca așa suntem noi. Pur și simplu, funcționăm ca și o telecomanda care se ghidează după anumite butoane. Acum este apăsat butonul fericirii, mai târziu cel al tristetii, in funcție de întâmplări. Mecanismul minții noastre este de a înregistra ceva și de a reacționa in consecință, pe baza unei emoții declanșate. Dincolo de asta, însă, exista sufletul, conștiința noastră autentica, care ne face la un moment dat sa conștientizam totul independent de emoțiile care ne marmoteaza.
De fapt, mintea noastră ne poate da lumea peste cap, pentru ca ea însăși e creată de lume. Marea buba este lumea exterioara, care ne domina și ne modelează mintea, care devine stăpâna pe noi, fiecare. Dar noi ar trebui sa fim proprii stăpâni! Totul e sa privim in casa noastră și sa deschidem ușile prin intermediul inimii. Inima, care e prea neglijata, e cea care ne face oameni, nu mintea cea prea instruită. Cu mintea evoluam din punct de vedere științific, iar cu inima evoluam spiritual. Fără cea din urma, am fi doar niște roboti.
Din pacate, astăzi, un om cu sentimente este considerat a fi slab sau imatur. De aceea, multi oameni au ajuns sa nu mai pună preț pe umanitate și sa rănească, sa umilească sau sa jignească, cu scopul de a se simți stăpâni. Aceasta este trista realitate a zilelor noastre…Ființa lăuntrică este redusă la tăcere de regulile din educație, societate, cultura sau religie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu