O invitație pentru totdeauna…atât a fost de ajuns…sa se vadă ochi cu ochi ca sa lege suflet cu suflet.
O privire direct in inima și o conexiune aparte s-a înfiripat, intr-o seara de neuitat!
Apoi o atingere a săltat doua ființe intr-un intens pact. Unul pecetluit de un sărut mult râvnit. Și timpul a stat … când fluturi au zburat!
Un el și o ea, unul altuia sa se predea…o vesnicie de-ar putea.
Dar nu mai e printul din povestea mea!
În antiteza cu inima
{Mai exista iubire adevarata? Dar cati mai sunt dispuși sa o manifeste pentru altcineva inafara de propria persoana? Prea putini mai risca, astăzi, sa se lase purtați de sentimente, sa creadă in umanitate și in celălalt, sa își deschidă inima fără perdea, fără protecție și fără îndoiala. Sa aleagă dăruirea și nu primirea. Oamenii aleargă după plăceri trecătoare decât după suflete daruitoare. Și tocmai in goana aceasta de a nu pierde nici o satisfacție egoista, ei pierd legăturile pur autentice. Acele legături care creeaza moșteniri și amintiri de viața dătătoare.}
Profundul a fost înlocuit de fund…
Și totuși, care mai este ancora dintre oameni dacă nu iubirea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu