Am auzit undeva o vorba care spunea ceva de bătrânețea tinereții și tineretea batranetii…cam așa sunt eu cu mama mea, ea la tinerețe și eu la batranețe 😁
Cand ma gandesc la mama mea, imi vine imediat in minte sa fac asocierea dintre varsta sa reala si spiritual ei mereu tanar. Teoretic, ea este trecuta de varsta tineretii, dar practic este mai joviala si sprintena ca oricand. Atunci cand ii vad puterea nu doar psihologica, ci si fizica….simt ca am o mama vikinga!
Orice mama trebuie laudata pentru simplul fapt ca este mama. Acest job este pentru toata viata si nu este unul deloc usor. Desi nu cunosc inca sentimentul, imi dau seama de unele aspecte care intervin atunci cand cresti copii. Eu cresc un caine si desi necesita o atentie continua si presupune multe responsabilitati, tot nu se compara. Cu atat mai mult cand o mama isi creste singura copiii. Cred ca si din cauza faptului ca a mea mama si-a asumat singura cresterea mea si a surorii mele, ea a dezvoltat in timp o forta care astazi ne uimeste pana si pe noi. Nu voi detalia acest aspect si nu voi spune cate clipe, lacrimi, sfaturi, maini de ajutor poate da o mama asemenea ei pentru copii, insa voi scoate in evidenta ca tot ce conteaza este spiritul unei mame care a crescut sufletește, s-a dezvoltat si a intinerit prin copiii săi.
Ea este mama care a simtit viata, cu bune si cu rele, prin sentimentele fetelor sale. Tot ea este mama care a gandit prin noi orice actiune si miscare imediata sau de viitor. Ea este mama care a crescut si a inflorit prin copii, chiar daca a fost dificil sa isi deschida bobocii si sa se bucure de petale colorate. Tot ea este mama care ne-a educat si s-a auto-educat impreuna cu ai sai copii. Noi am evoluat datorita ei si ea a evoluat prin noi. Ea este mama care s-a bucurat, a plans, a trait odata cu noi totul. O mama asemenea ei nu poate fi oricine!
Uneori, cand dau de momente grele in viata, ma intreb ce a facut ea in astfel de clipe, chiar daca am mereu raspunsul in ochii ei. Noi, copiii ei suntem raspunsul. Noi i-am dat puterea fabuloasa, pe care tot noua ne-o ofera mereu înapoi, înzecit. Conexiunea ce s-a creat intre o mama ca ea si noi, fetele sale, este de nedescris in cuvinte. Pe langa faptul ca noi am invatat sa mergem prinzand-o pe ea din urma, ea tine pasul cu noi oricand. Moda, stiri si noutati, aventura, gusturi rafinate, idei geniale, vacante extravagante, energie supra-omeneasca, totul este atins cu brio de a noastra mama. Nu de putine ori, da dovada de o tinerete nesecata. Mai ceva ca noi..
Nu toti copiii sunt atat de norocosi, ca sa se simta in largul lor alaturi de a lor mama, sau sa faca activitati non-confirmiste impreuna cu ea. Nu toti o pot considera o prietena strengara, gata de actiune si palavrageala. Nu toti se bucura cu ea de ceea ce ofera viata. Sunt multi care poate si-au uitat mama intr-un colt de sat sau intr-o casa uitata. Multi oameni isi lasa mama in urma si traiesc cu un gol in suflet, fara sa isi dea seama. Nu sugerez ca un copil sa isi sacrifice viata pentru mama sau sa ii inapoieze anii dedicati lui, ci mai degraba spun ca un copil poate alege sa traiasca odata cu mama sa in tandem si iubire infinita. Ca doar pentru un mers sănătos in viața, degetele primului picior trebuie sa atingă călcâiul următorului la fiecare pas. Călcâiul stabil și bine ancorat, care a fost odată mama ta, acum poate fi copilul de altădată.
Astazi am decis sa celebrez toate mamele ca a mea! Lumea va poarta recunostinta existentei!💝
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu