Eu sunt una dintre persoanele cărora le pasă de părerea și percepția pe care o au ceilalți oameni despre persoana mea. Specialiștii psihologi spun ca acest lucru este de fapt o slăbiciune a sinelui, care nu este destul de asumat sau acceptat pe deplin de propria persoană. Eu cred ca adevărul stă în capacitatea noastră de a ne prețui pe sine. Cu cat încerci să faci pe plac altora, cu atât nu te prețuiești pe tine. Scurt și la obiect, cam asta este esența. Pentru ca facem parte dintr-o societate care îți impune anumite standarde sau concepții sau stiluri etc. și tu ca individ ești obligat să le accepți dacă vrei să fii acceptat. Așa a fost de când lumea și pământul. Ca să fii într-un trib, ca să alcătuiești un cătun, să te alături unei comunități, să faci parte dintr-un grup, o companie, ești nevoit să adopți regulile lor, să te modelezi pe tine și să te adaptezi unor altor practici. Cu toții facem asta zi de zi, fie ca conștientizăm sau nu.
Cel mai important însă este să nu te pierzi pe tine însuți în toată povestea asta. Să nu te lași afectat și străpuns de tot ce înseamnă exterior ție. Odată ce îngădui altuia sa intervină în sinele tău, devine tot mai dificil să te prețuiești așa cum ești. Apare teama de a nu fi acceptat sau de a dezamăgi, apare rușinea de a nu fi plăcut de oameni, ezitarea de a ne expune propriul adevăr și convingeri. Adică neîncrederea în propria persoană. Nu de multe ori pățesc să nu îmi dau seama și să nu îmi dau voie să îmi asum propriile calități și reușite, din cauza dificultăților și defectelor prea potențate de părerile altora. Știi care e explicația? Faptul ca lumea tinde să eticheteze omul după o experiență sau o poveste a cărei greutate ne poate strivi. Nu suntem definiți doar de una singura, ci de un cumul, tipar de gândire și comportament. Dar pentru a vedea asta este nevoie de niște lentile fine, cu filtru asupra percepției.
Autenticitatea este scăparea noastră si pentru asta trebuie sa luptam zilnic. Dorim să ne proiectăm o imagine în afară cat mai bună și urmăm tendințe moderne, care de fapt nu ne face să ne simțim demni de noi. De aici, orice vorbă neplăcută ne poate indispune și ne încarcă cu energie negativă, simțindu-ne răniți și devalorizați. Este OK să nu știi ceva sau să fii imperfect, ori diferit, pentru ca suntem oameni și tocmai de aceea trebuie să învățăm să ne protejăm trăirile de criticile exterioare. Nu oricine are dreptul să ne cunoască adevăratul sine, pentru ca nu toți sunt capabili să ne iubească așa cum suntem, cu tot cu vulnerabilitățile noastre. Nu se merita să renunțăm la noi doar pentru o imagine plăcută în fața altora. Hai să îți spun un secret: atâta timp cat scopul este autenticitatea și ceilalți nu te plac, nu este nici o problemă. Dar dacă scopul tău este să fii plăcut și nu reușești, atunci apare o problemă. Gândește-te la asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu