Viața, aşa cum e ea - Cum o trăim și ce ne învață!

Tu crezi în reîncarnare?

O viață de om avem cu toții, o viață care ia multe forme şi multe cărări. Cât de multe pot fi într-o viață întreagă. Atât de multe lucruri, bune şi rele, atât de multe trăiri, sentimente şi amintiri, atât de multe lecții şi povețe din tristeți şi bucurii, atât de multe fapte, intenționate sau nu, atât de multe gânduri şi întrebări, dar atât de puține răspunsuri.

Ştiu că pentru orice în viața asta există un motiv, unul cât se poate de real şi important pentru parcursul fiecăruia. Deşi ațunci când se întâmplă ceva semnificativ nu putem distinge acel motiv, cu siguranță el va ieşi la lumină într-o bună zi. Timp şi răbdare. De asta avem nevoie pentru a afla toate răspunsurile.

Că viața e mai mult decât putem noi vedea se ştie. Ea depășește cele cinci simțuri ale noastre. Este o suită de planuri dimensioanle, pe care noi nu le putem percepe, dar care trebuie parcurse rând pe rând pentru a învăța câte ceva din  fiecare, cu scopul de a ne îmbogăți spiritual. Căci, până la urmă asta e sarcina noastră: să învățăm continuu, să devenim asemenea lui Dumnezeu prin  cunoaștere.

Revenind la întrebarea mea de la început... Un psihoterapeut străin vorbeşte în cartea sa despre sensul vieții. El spune că viața e nesfârşită, că nu murim niciodată. Ci doar că trecem prin mai multe faze, prin mai multe lecții esentiale. În timp ce citeam experiențele relatate în carte, captivante de-a dreptul, printre rânduri mi-a venit în minte un vis ce l-am avut mai demult, la câteva luni de la moartea bunicii mele. Eram pe strada de lângă casă, când deodată mă strigă de la depărtare o femeie. Era bunica mea care m-a crescut de mică. Mă striga cu atâta disperare şi venea spre mine cu brațele larg deschise, vrând parcă să mă îmbrățișeze de rămas bun. În starea mea de în conştiență ştiam totuşi că ea nu mai era printre noi, iar eu mică fiind, mă temeam şi fugeam şi mai departe de ea. M-am trezit cu un regret în suflet, acela că am ratat ocazia să îmi iau rămas bun de la ea. Bunica murise de cancer în spitalul unde a fost operată în încercarea de a fi salvată. Eu nu eram acolo la momentul acela. Aveam să înțeleg mai târziu mesajul acestui vis. Poate ca spiritul bunicii mele mă căuta pentru a-şi încheia parcursul şi pentru a putea pleca în pace la un alt nivel, spre o altă dimensiune spirituală, pentru a evolua şi a trece mai departe. Aceasta e o singura întâmplare dintr-o mie pe care trebuie să le deslușim la momentul potrivit. 

Dr. Weiss demonstrează lumii că oamenii se pot reîncarna şi că moartea e doar o fereastră spre un alt plan. Totul pare atât de logic, deşi mintea mea pragmatică este încă sceptică în această privință. Dacă într-adevăr trăim mai multe vieți, în spații şi timpuri diferite, un lucru e cert. Fiecare viață are un înțeles şi un scop, pe care trebuie să-l descoperim singuri pentru a putea trăi în armonie şi echilibru cu sine. Mulți dintre noi tânjim după pacea interioară, dar puțini reuşim să o atingem. Pe lângă faptul că avem meninrea de a învăța despre valori precum răbdarea, înțelepciunea, bunătatea, încrederea,  iertarea ş.a. Cel mai important lucru transmis pe această cale este unul definitoriu - eradicarea fricii de moarte. Cu toții suntem acoperiți de frici: frica de necunoscut, frica de întuneric sau frica de înălțime ori spații închise. Toate acestea nu ne permit să învățăm, să fim liberi. 

Eu, personal, am crescut cu credința că trăim, murim şi apoi plecăm în rai sau iad, în funcție de ce am făcut de-a lungul vieții. Pe de altă parte am crezut dintotdeauna că undeva, în alt plan independent, ne vom reîntâlni rudele, apropiații şi vom fi din nou împreună. 

Conform relatărilor autorului, prin prisma pacienților săi, noi atât ca oameni, cât şi ca suflete trecem prin mai multe stadii de dezvoltare. Creștem şi învățăm mai întâi fizic şi apoi spiritual. După ce trecem de etapa fizică, palpabilă în cea spirituală, putem decide singuri dacă vrem să revenim, când, unde şi pentru ce. Totul este despre creștere şi învățare. Corpul uman reprezintă doar un vehicul de cunoaștere,  iar spiritul şi sufletul sunt nemuritoare.

Există foarte multe studii despre moarte şi starea de după moarte, cea itermediară, situată înfară timpului şi spațiului care atestă cumva ideile rezultate din şedințele de psihoză expuse în carte. Mai mult, au fost realizate experimente asupra oamenilor care se aflau în moarte clinică sau în comă, pentru a desluşi misterele vieții şi ale morții. Drept urmare s-a emis ipoteza conform căreia spiritul oamenilor pluteşte într-o dimenisune aparte şi aşteaptă să fie renăscut. Astfel se crede că oamenii au trăit foarte multe vieți, sub diverse forme, bărbați sau femei, copii sau adolescenți, în diferite timpuri, de la cele preistorice şi până în prezent. Se mai spune şi că cei care avem semne distinctive din naştere, acestea dovedesc acelaşi lucru. Ele sigur provin dintr-o viaţă anterioară.

Dacă am învățat ceva din ceea ce am trăit până acum este faptul că toate vin atunci când trebuie să vină. Viața nu poate fi grăbită, oricât de mult ne-am dori noi. Putem doar să acceptăm ceea ce vine la un moment dat şi să învățăm câte ceva din toate. Eu cred în destin, deşi uneori îl putem influența prin acțiunile noastre. Doar avem liberul arbitru. Putem alege singuri pe ce drum să o luăm, dacă vrem să învățăm sau nu, dacă vrem să mergem mai departe sau să rămânem în același stadiu, repetând aceleaşi lecții.

"Omenirea este nemuritoare, iar ceea ce facem noi acum este să ne învățăm lecțiile. Suntem cu toții la şcoală." - Dr. Brian L. Weiss

Sursă: Multe vieți, mulți maeștri - Dr. Brian L. Weiss
Foto: Galerie personală şi Internet.