Despre oamenii care vorbesc cu animalele

Tu vorbești cu animalul tău de companie? 

Eu da, recunosc. 

Sasha last plimbare

Oamenii care vorbesc cu animalele sunt, de fapt, mai inteligenți decât cei care nu fac acest lucru. 

Nu de puține ori am fost surprinsă vorbind pe stradă cu al meu cățel și jucându-mă cu el de parcă aș fi în compania unui copil mic și năzbâtios. De cele mai multe ori am încasat priviri ciudate și îndelungate, de parcă ar fi vreun extraterestru prin preajmă. Înainte mă simțeam stânjenită în astfel de situații, dar acum mă plimb și vorbesc cu Sasha mea ca și cu o prietenă. Doar e cea mai fidelă și sinceră prietenă a mea. De ce să nu o tratez ca atare? 

Sasha stand la soare

Lumea e ciudată oricum. Peste tot sunt nebuni, dar nu și tu, cel ce vorbești cu animăluțul tău drag. Trebuie să știi că acest obicei, de a vorbi cu animalele și chiar cu plantele sau cu orice obiect neînsuflețit, reprezintă un semn de inteligență, nu de prostie. 

Sasha când doarme

Toți deținătorii de animale din lume conversează zilnic cu ele, ca și cum ar vorbi cu un om. Eu, spre exemplu, mereu îmi iau la revedere de la cățelușa mea atunci când plec de acasă, o întreb zilnic dacă vrea să mănânce și mai ales dacă vrea afară, spre nemărginita ei bucurie săltăreață. Știu, e o alintată cu acte in regulă, dar o tratez ca pe un membru al familiei. Că doar are și ea o identitate proprie și o personalitate cât se poate de reală. Dovadă sunt reacțiile ei și răspunsurile imediate pe care mi le oferă la orice îi spun, ceea ce înseamnă capabilitatea ei de înțelegere. 

Otto cel inteligent

Deși acest comportament al stăpânilor de animale este văzut de către ceilalți mai ciudat și chiar dacă, uneori te întrebi tu însuți dacă nu cumva ai înnebunit, ei bine îți zic eu că nu. Și nu doar eu, ci mai multe cercetări științifice pe baza acestui fapt, care deminstrează că obiceiul de a vorbi cu animalele sau lucrurile care contează pentru tine este, mai curând un semn al inteligenței decât al stupidității. Interesează-te!

Animarea este actul de a însufleți ceea ce te înconjoară. Este vorba despre a transpune  trăiri umane, emoții și atribute personificatoare în alte entități. De fapt, creierul uman are tendința de a găsi și de a da calități umane altor ființe sau obiecte. Zi drept, că ai vorbit cel puțin o dată în viață cu un pluș. Este o abilitate de care nu trebuie să ne rușinăm. Copiii o folosesc cu foarte mare dezinvoltură, însă noi ca adulți avem rețineri în a ne exprima liber.

Sasha si prietenul ei de joaca

Experții antropologi susțin, în urma unui studiu realizat pe baza acestui subiect, că oamenii atribuie animalelor sau lucrurilor nume, comportamente umane și trăiri afective prin prisma abilității de animare. Prin urmare, dacă îi spui cățelului tău apelative de genul “copilaș” sau “bătrânel” nu înseamnă că ești un ciudat. Știm prea bine că creierul nostru este complicat și imposibil de înțeles în totalitate. Mintea noastră este calabilă de multe neștiute încă, însă cert este faptul că această transpunere a caracteristicilor umane în animale sau jucării atestă creativitatea creierului.  

Multe studii științifice spun că mintea noastră devine confuză atunci când vedem un obiect cu ochi sau care seamănă cu ochii și astfel încearcă să îl metamorfozeze. Practic îl percepe ca pe un om. Ia-ți o pauză și relxează-te privind din față câteva mașini. Vei observa că asociezi farurile mașinilor cu niște ochi. Eu cel puțin așa fac mereu. Știu și oameni care vorbesc cu mașinile lor, le dau și nume. Nu, nu sunt psihopați. E de fapt știință, căci animale sociale fiind, noi ne dorim să comunicăm și să socializăm, să ne împrietenim cu oricine putem, fie el și un obiect sau un necuvântător. 

Otto si Sasha afara

Așadar, a vorbi cu animalul tău de companie este foarte normal și natural. În orice caz, ești mai deștept decât cei care nu o fac. Așa că nu te mai simți penibil dacă te vede cineva vorbind cu altcineva decât o persoană.

Copiii la picnic

Foto: Album personal