Excursie la Budapesta - de acasă direct în târgul de Crăciun

Mai știi cum e să pleci când vrei și unde vrei, fără restricții sanitare, sociale și morale? Îți amintești ce frumos e când ”atacă” armata de fulgi grăbiți să se prăbușescă pe parbrizul mașinii sforăinde agale pe stradă hai-hui? Mai știi cum e să simți degetele de la mână amorțite de la gerul presărat cu fiori reci ca de sticlă și să te simți liber? Sau când îți crapă buzele reci în aburul expirat de propriul suflet necapturat încă de măsti? Să ai picioarele înghețate, dar în același timp să te simți bine scuturându-le din mers prin zăpadă? Să te sufle vântul aspru până îți lăcrimează ochii și îți plânge nasul în fular de fericire? Asta înseamnă să călătorești iarna și să îți placă! Asta înseamnă să poți merge oriunde, oricând nestingherit de grijile și de problemele actuale! Asta înseamnă să apreciezi viața cu orice oportunitate!

Am plecat odată ca niciodată într-o călătorie de iarnă cu familia. Așa pe negândite, dintr-o neastâmpărare puerilă și în căutarea aventurii copilărești. Un city-breack în Ungaria pe timp de iarnă a fost o idee genială.  Mai ales că târgurile de Crăciun de acolo sunt de nedescris. Totul e altfel când guști și altceva decât meniul propriu. Așa am gustat eu din plin marea Budapesta timp de 3 zile încărcate cu zăpadă, cadouri, oameni, piețe, ornamente de sezon, luminite, istorie, veselie și adrenalină.

Din Buda în Pesta și înapoi

De cum intri în oraș simți aerul nou și mirosul vechi deopotrivă, din împletirea contemporanului cu vinteage-ului care plutește peste tot.  Străzile bine delimitate, cu benzi separate pentru bus îmbinate cu clădiri de o arhitectură impresionantă chiar și pentru un necunoscător al artei, transformă locul într-o capodoperă a lumii. Frumosul iese din îngusteala aleilor cu sens unic, din micile boutiq-uri de cartier condimentate cu fel de fel de lucruri care îți iau ochii, dar și din inscripțiile de pe clădiri, înfrumusețate cu statui  parcă de gheață impunătoare. Adevărul e că farmecul orașului este înălțat de faimoasele și uriașele poduri care îl străbat, văzute mai ales la lumina felinarelor de noapte. Numai o captură vie a ochilor asupra tăieturii apei și a legării malurilor orașului de niște lei uriași, îți poate îmbiba inima cu o stare atât de autentică de bine și exuberanță că vrei cu tot dinadinsul să traversezi nu doar strada, ci orașul întreg. 

Ajuns acolo și colindând împrejur ai impresia că te afli la limita a două țărmuri diferite, a două orașe într-unul singur. Acest ”doi în unul” oferă o senzație aparte și o dorință de cucerire atât a istoriei, cât și a farmecului născut din el. Budapesta este despre clădiri și castele sculptate precis în secularitate, memoriale și statui pentru posteritate, piețe comemorate și simboluri înălțate. Piața Eroilor demonstrează arta, istoria și memoria colectivă a ungurilor căzuți la datorie. Să vezi la hotarul dintre cele două părți ale orașului, memoriul adus victimelor evreilor maghiari prin multitudinea de încălțări neînsuflețite abandonate și rămase pe marginea Dunării înseamnă să le simți durerea și speranța simultan, să tragi aerul inert adânc în piept și să îți ții resparația fără să sufli nici o vorbă pânâ la următoarea clipire.

Când vezi clădirea Parlamentului de aproape e una și când o vezi de pe partea cealaltă a orașului e ceva de genul ”see you on the other side”. Atât de fără cuvinte este!

Să mergi prin centru este o adevărată plăcere în preajma sărbătorilor de iarnă, mai ales că dai dintr-o piață în alta. Ieși dintr-un târg de Crăciun și dai în altul la fel de agitat, colorat și înmiresmat. Acolo târgurile de Crăciun nu sunt doar niște negoțuri cu tarabe care mai de care, ci sunt viață și energie, culoare și bucurie, cântare și joc, desfătare și distractie. Orașul e cuprins de euforia aceea de serbare, de spiritul adevărat al sărbătoririi frumosului, a vieții și a comuniunii. Căci asta am simțit eu că se sărbătorește acolo - viața și unitatea! O mulțime de oameni laolaltă, fericiți și zgribuliți, care sfidează orice realitate ce le-ar putea întrerupe cântecele de baladă și dansurile de stradă. Îmbătați nu neapărat cu celebrul vin fiert, spumant și aromat în scorțișoară de altfel, ci mai degrabă îmbătați de simțuri calde, prietenești, zvăpăiate printre fulgii de zăpadă, cu toții celebrau fericirea și armonia. Poate că nu e așa de frumoasă și ușoară acolo viața mereu și poate că doar am nimerit eu într-o bulă atemporală în care oamenii uită de necazuri, în care totul pare perfect de frumos. Pur și simplu așa a fost! 

Dacă le mai și deguști delicioasa supă de gulaș la căldura unui restaurant cochet ești cel mai fericit, căci ți se dezgheață și trupul amorțit dar și mintea încătușată în propriul ținut pe acorduri aromate. Rețeta ei cred că vine din sufletul acestor meleaguri și nu neapărat din adunarea generală a ingredientelor într-o oală. Ea este istorie mâncată pe pâine!

Cu tot cu reprezentații artistice, formații și muzicanți distinși, valoarea trăirii este mai sus decât Bastionul pescarilor, un loc aparte de unde poți admira panorame de vis asupra orașului, unde poți învăța și simți istorie cu fiecare pas și unde poți adulmeca în liniște peisajele ofertante de iarnă și nu numai. Dacă ai vizitat Budapesta împietrită în prorpia valoare te poți declara fericit că ai văzut, ai simțit, ai auzit și ai pipăit.  Asta înseamnă istorie scrisă în piatră și în oameni!

Cu siguranță își merită grandoarea existențială un astfel de oraș care așteaptă să îi descoperi misterele, cauzele și monumentele, plăcerile culinare și experiențele extraordinare. La final, noi am promis că ne vom revedea și vara pentru a explora fiecare bucățică care a dus la formarea sa spirituală și fizică pe acest pământ. Pentru că nu o poți cuprinde pe deplin nicioadată, pe ea - Budapesta. Iar viața nici atât nu o poți exploata decât așa - călătorind, descoperind și povestind!