Sibiul de altă dată, când iarna se arată

 Odinioară, când fără restricții lumea  iarna colinda, plăcut mai era

 

Nostalgia Crăciunului stă în timpurile acelea în care ningea abundent, ca într-un glob de sticlaă agitat de mâinile unui copil zvăpăiat, când se auzeau colindători la fiecare ușă luminată, când din case iese fumul cald în gerul aspru și când înăuntru mirosea a sărbătoare. 

Acum totul e diferit, dar amintirea vremurilor bune persistă cu îndârjire și speră să reînvie. Odată cu luna decembrie, timpul și spațiul parcă se schimbă de fiecare dată. Se transformă în ceva pur și unic, în etern și sublim. Lumea se întoarce către geneză, când sufletul capătă zvâcnirea aceea care se pierde puțin câte puțin în hăul unui an. Locurile toate se preschimbă prin metamorfoza albă a iernii, care de fiecare dată vine să înghețe răul și să scoată petele negre care au murdărit sufletele chinuite ale oamenilor. O spernță totuși există....

Ca orice oraș pregătit de sărbătoare, în perioada aceasta există unul mai special.  Sibiul, care ne-a obișnuit cu a sa glorie înconjurătoare, a oferit mereu o șansă frumosului vis de iarnă ce merită trăit cu toată ființa măcar o dată în viață. Iarna de aici și de pretutindeni plătește tributul necazurilor de peste an, spală suferințele adunate în noi și pătrunde pînă în măduva oaselor cu ale sale daruri oferite mereu: luminițe, veselie, zăpadă și armonie. Toate, alături de spiritul sărbătorilor ce o consacrează, împodobesc orașele și inimile. Așa și târgul de Crăciun din Sibiu, care aduce valoare iernii...

În general, când îmi amintesc de Sibiu, mă transpun în altă lume.  E un oraș atât de autentic și de demult, e clasic și de piatră, e istoric și romantic, e șic și din altă eră, cu ale sale străzi pietruite, cu al său vestit Pod al Minciunilor sau cu ale sale piețe și turnuri celebre. Iarna, însă, e aparte, căci se îmbracă în ghirlande mari și strălucitoare, în aer aristrocrat, în șiruri de căsuțe cu de toate, în brazi luminați, jocuri pentru copii, cântece și ilustrații de sezon și-n oameni mulți și fericiți. În iubire!

Am mers odată, cu iubirea de mână până în inima sa și am trăit experiența unei ierni frumoase. Casele erau resuscitate cu multe luminițe colorate și antrenate prin ecouri de colind aparte. Oamenii erau veseli și umblau pe meleagurile sale vechi, dar fără zăbreli, căutând să cuprindă tot colțul. Magia era acolo, în orice și oriunde cădeau ochii inimii. Iubirea caldă se simțea în aer și completa atmosfera fascinantă pe care o oferea vremea rece și frumos ornată. Adulții erau din nou copii cu spirit liber, jucăuș, sub imperiul luminat și aromat deopotrivă de globuri, beteală și bunătățuri dulci de Crăciun. 

Scena acelei vremi era toată de-o lumină pură. Magia aceea încă există printre oameni, însă anul acesta este mai puțin evidentă poate. Ea trebuie căutată de către fiecare și sărbătorită în suflet, ci nu neaparat în public. Ornamentele licăitoare pot împodobi și inima, iar spiritul inocent poate învălui ființa tuturor care cred. Întunericul poate fi și astăzi luminat de mii și mii de beculețe, de gânduri bune și de fețe zâmbărețe. Un an greu încercat, încă se poate încheia frumos!