Tu consideri ca ai destula încredere în tine?
Dacă ești sinceră cu tine vei afla că oricât de stăpână pe propria persoana crezi că ești sau oricât de mult succes ai, tot nu ești îndeajuns de sigură în propriile forțe, tot ai zile când te subevaluezi și te simți confuză. Și de aici pleacă întreaga problemă. Chiar dacă îți asumi tot mai multe responsabilități sau îți asumi anumite riscuri pentru a reuși, mereu va exista un sâmbure care te face să eziti, să ai îndoieli, să te temi să mergi mai departe. Este vorba despre acea calitate care îi scoate în evidență pe unii oameni și care este destul de greu de definit. Căci și cei mai de succes oameni au problema încrederii de sine. Este acel ceva ce exprimă nesiguranta și frica de eșec. Acea senzație de neliniște când te confrunți cu ceva nou.
S-a demonstrat prin numeroase studii ca femeile au mai puțină încredere în ele decât au bărbații în ei înșiși. Și asta deoarece femeile nu dețin acea aroganță tipic masculină. Deși s-a văzut clar că de-a lungul timpului, femeile au arătat că pot avea succes în toate domeniile vieții, tot nu ne considerăm destul de capabile. Și totuși, de ce avem această problemă? Poate fi încrederea în sine dobândită prin exercițiu sau este înnăscută? Ei bine, cred că este rezultatul a câte puțin din ambele. Spun acest lucru, pentru că stima de sine este independentă de competența reală a fiecăruia. Deci, succesul este corelat mai degrabă cu încrederea în sine decât cu abilitatea. Degeaba încercăm mereu sa dobândim competență dacă nu avem încredere în noi. În cazul ăsta este vorba despre un fel de artă. Arta de a combina cele două aspecte elementare.
Majoritatea dintre noi nu ne simțim bine să preluam frâiele și preferăm să fim dominate, cum se întâmpla în epocile apuse indiferent de clasa socială, religioasă, venit și realizări. Se spune că femeile sunt mai perfecționiste decât bărbații și cred că este adevărat. Tocmai asta demonstrează frica de a da greș și implicit de a acționa. Unii oameni țintesc sus fără a sta pe gânduri și chiar reușesc, spre surprinderea altora. Alții își petrec timpul gândind prea mult la consecințe și la motive care anulează orice speranță. Iar asta taie craca de tot. Deci, nu este suficient să fii bun pentru a avea încredere în tine!
Chiar dacă arăți trăsnet, cu un fizic de invidiat la care alții doar visează, încrederea nu poate fi dezvoltată astfel. Ba chiar pot spune că este un model totul fals de încredere de sine și mai curând un exemplu de urme adânci de îndoială care se vrea mascată. Nu poți simula la nesfârșit încrederea de sine dacă nu o ai pur și simplu. Acest deficit de încredere există cu siguranță la toată lumea, mai mult sau mai puțin. Căci altfel, nu ar mai exista psihologi, de exemplu. Principalul inhibitor este propria gândire, care pune bariere de tot felul. Această încredere de sine în stare brută este de fapt, puritatea acțiunii declanșate de o minte lipsită de îndoieli.
Unii avem probleme cu încrederea de sine și din cauza faptului că suntem prea sensibili la criticile altora. Și de aceea evităm asumarea. Nu putem trece cu ușurință peste greșeli și astfel apar frustrările de orice tip - "De ce unora pare să nu le pese prea mult?". Alții au predilecția de a trece cu ușurință peste eșecuri și de a încerca din nou cu aceeași încredere. Diferența constă în a fi prea dur cu tine însuți și a fi înclinat să te judeci sau nu. Forțarea limitelor este ingredientul!
Așadar, pe lista neagră a încrederii în sine se pot încadra statul pe gânduri, dorința de a le face pe plac celorlalți și incapacitatea de a trece peste înfrângeri. Atunci când nu îți recunoști meritele și dai vina pe noroc, de fapt lovești în propria încredere și o slăbești până nu o mai ai. Imboldul psihologic de care este nevoie pentru a actiona este tocmai încrederea în propria persoană. Dar cum mereu vrem să iasă totul perfect, riscăm să renunțăm înainte de a începe. Nu întotdeauna, o persoana calmă, optimistă și capabilă să controleze și gestioneze situația, este conștientă de acest lucru și are încrederea că poate. Perfectionismul se înscrie de departe printre dușmanii încrederii în sine, așadar. Crizele de îndoială nu sunt altceva decât o risipă de timp și energie, o piedică în calea dobândirii încrederii mult dorite!
Percepția de sine este un alt indicator esential al depistării încrederii în sine. Deseori manifestăm o subapreciere a propriei persoane atunci când nu avem încredere în noi. Valoarea noastră reală este dată de rezultatele efective, ci nu de propria viziune a sinelui. Dar ca să ai rezultate este necesară încrederea în tine, iar aceasta vine din experiența acumulată!
Trucul, aș putea spune, este să nu te gândești prea mult înainte de a face orice. Pentru că odată ce te blochezi pe această stare, intervine tot mai mut nesiguranța și teama. E ca la stomatolog, atunci când îți aștepți rândul pe hol și te cuprind toate emoțiile și odată ce tot stai parcă vrei tot mai mult sa renunți. Sau când aștepți la un interviu de angajare, când timpul parcă se dilată și teama te inundă. Este mult mai ușor să intri primul, imediat ce ai ajuns fără a mai analiza riscurile și consecințele și dacă lucrurile o iau razna, nu le da importanță. Astfel, povara este mult mai mică și ezitarea dispare. Just do it!
Concluzia este urmatoarea: dacă nu avem destulă incredere în noi, nu avem nici succesul cuvenit. Nu putem nici măcar să ne imaginăm munca pe care am putea-o face sau nivelurile de performanță pe care le-am putea atinge. Această încredere în sine este un element profund al bunăstării interioare și al fericirii, al dezvoltării și al evoluției personale. Este cheia către o viață împlinită. Increderea în sine este, de fapt, felul în care facem față situațiilor în care suntem, fie ele bine sau rele. Prin urmare, puritatea acțiunii, sinceritatea deplină și energia in stare brută descriu pe deplin încrederea de sine!
Recomand cartea de mai jos tuturor.
Foto: Google
Sursă: CODUL ÎNCREDERII - Katty Kay & Claire Shipman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu