Ce mai rămâne când se lasă tăcerea? Când ochii nu se mai văd și când totul e gol?
Deși ai vrut, nu s-a mai putut. Ai încercat cu tot dinadinsul sa dovedești ca merge, dar in zadar te-ai zbătut. Toate compromisurile, toate speranțele și toate dorințele au fost zdrobite sub valul de gloanțe oarbe. Sub imperiul de vorbe fade. Cuvintele amare au stricat dulcele gust din zare. Certurile au strâmbat orizontul drept din fata. Viitorul nu mai e legat cu ața. Totul e in ceata...
Puterea s-a transformat in toxina, iar războiul a distrus scopul nobil. L-a desfigurat. Timpul a ucis pasiunea și suferinta a alungat ....promisiunea s-a spulberat.
Ai crezut ca ești slab și vulnerabil și nu ai respectat iubirea. Fără încredere, s-a prăbușit castelul și s-a construit infernul. Soluția nu este sa treci peste, ci sa treci prin apă. Ai exersat iubirea amestecată cu egoism, nu cu bunatate. La final, ai pierdut fericirea. S-a ofilit speranța și a murit.
Timpul a trecut ...tăcut. Și a iertat, dar nu a uitat. Inima s-a doborât, cu amintirile in vânt. Greșeala s-a înzecit. Amăgirea a durut. Agonia s-a infipt.
Potrivirea nu mai functioneaza la timpul trecut! Valoarea a scăzut, iar regretele de după nu mai pot da siguranța de dinainte. Orgoliul a rupt din profunzime. Dezamăgirile ne tin de mâna acum. Jocul s-a închis. M-am trezit din vis...
....
Foto: Google
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu