duminică, 27 martie 2022

Foamea, boala secolului

      - De ce se lupta oamenii așa tare ca sa simta ca trăiesc liber? 

     -  Pentru ca sunt înfometați. De atenție, aprobare, afectiune, de putere, după libertatea de a trai și de a sti cu adevărat cine sunt. De a fi ei înșiși! 

In toată aceasta suferința, oamenii tind sa se victimizeze din interior pana in exterior. Devin victime a ceea ce li se întâmpla, a ceea ce aleg sa facă mai departe și astfel dezvolta o minte rigida, pesimista, o temnița bolnava. Adevarata drama umană permanenta este aceea ca ne trezim in situații pe care nu le-am prevazut și nu stim sau nu suntem gata sa le gestionam, fie ca vorbim la nivel micro sau macro.  De aici și teroarea, isteria, teama și suferința. Provocarea vieții este de a ne transforma din victime in supraviețuitori, chiar dacă situația gravă e aceeași. 

Toate răspunsurile trebuie sa iasă din eliberarea noastră de greșeli, de trecut, de regret sau de mâhnire si neputință și libertatea de a trai totul așa cum vine și de a alege reacția la orice situație. Nu putem alege sa spulberam întunericul care exista in noi și in lume, dar putem alege sa întreținem lumina, fie ea plăpândă. Totul este o alegere, indiferent cât de frustranta, plictisitoare sau dureroasa este experiența noastră. Ceea ce trebuie sa facem este sa fim de partea noastră, nu împotriva propriei persoane. Adică de a ne spune "da" și de a ne considera pe noi înșine cea mai importantă sarcina pe care o avem în permanenta, spre evoluție. Adesea ne întrebam care ne este scopul în viața, dar de fapt nu contează ce așteptări avem noi, ci ce așteptări are viața de la noi. Da, putem suferi pierderi sau putem câștiga valoare, dar modul în care le gestionam ne împlinesc sau nu. Prin intermediul lor ne descoperim, mai cu seamă prin răspunsul la suferința sau fericire. De fapt, dezastrele sau situațiile de criza, ori ne fac sa evoluam ori ne distrug complet existența. Prin ele, reevaluam viața, ceea ce am pierdut și ceea ce ne-a rămas, luam decizii viitoare, deplangem și jelim sau creăm. Ne schimbam valorile și obiectivele, alegem sa fim proprii gardieni sau sa fim liberi. 


Întrebarea corecta este nu de ce trăim, ci ce vom face cu viața care ne-a fost data. De fapt, atunci când pățim ceva, ar trebui sa nu fie despre “de ce eu?”, ci despre “ce pot face in continuare?”. In vremurile tulburi precum războaie sau simple certuri conjugale, pierderi materiale sau spirituale, doar de mintea noastra depinde dacă reușim sa trecem peste cu brio sau nu. Dacă reușim sa ne menținem spiritul neatins, sa luptam pentru ceea ce ne dorim și sa scăpăm de fantomele care ne bântuie, atunci nu ne mai plângem, nu disperam și nu fugim de propria existența. Ne vindecam. Suferința exista dintotdeauna si nu va dispărea niciodată. Doar noi ii putem da amploare sau o putem diminua, prin alegerea noastră. Chiar de suntem prizonieri, putem fi liberi in mintea noastră. Chiar daca suntem asupriți, putem lupta pentru idealuri și libertate. Putem visa in continuare, putem spera ca mâine va fi mai bine, putem rezista in lumea proprie pana reușim sa o și externalizam. Ceea ce ai in minte, nu îți poate lua nimeni. In rest, totul poate fi pierdut sau furat. 


Mereu exista un iad și mai negru decât cel pe care îl știm. Va fi mereu un necaz și mai greu decât cel pe care îl traim, chiar dacă noua ni se pare cel mai greu de dus. Cu toate acestea, dușmanul cel mai periculos ne suntem chiar noi, pentru că mereu cadem în capcana auto-criticii și auto-distrugerii. Deviza e următoarea: dacă altcineva a putut, poți și tu! Ce trebuie sa înțelegem este faptul ca foamea prea exagerata ne poate ucide. Și nu foamea in sine, ci mâncarea prea multă.

 



Aceasta carte, cu o poveste de viata impresionanta a unei supraviețuitoare a Holacaustului, ne învață ca la baza comportamentelor noastre dăunătoare se află ceva irațional, centrat în miezul părerilor noastre despre sine și despre lume, asa încât nu suntem conștienți ca este doar o credință personală. De aici ne deriva sentimentele de tristețe și anxietate, iar ele ne influențează comportamentul, deciziile sau lipsa lor. Adevărul este ca vom avea parte mereu de experiente neplăcute, de greșeli și eșecuri, de nedreptăți, căci suntem oameni. Problema sta in abordarea lor. ALEGEREA este cheia! 

Sa trăim cumpătat și frumos! Sa fim rezonabili și toleranți! Sa nu renunțam niciodată la noi și sa luptam pana la capăt! Sa alegem înțelept și in favoarea noastră! Sa ne vindecam rănile, fără sa le ascundem sau sa le aruncam asupra altora! 

Sursa: Alegerea - dr. Edith Eva Eger

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu