Pana nu demult îmi doream sa vizitez Ucraina. Și acum mai vreau asta, dar îmi doresc sa văd o țara frumoasa, cu orașe boeme, ci nu o ruina. E păcat…de locurile vestite, de oamenii buni, de fauna și natura distruse, de liniștea și de viitorul furat, de libertatea și siguranța care s-au pierdut din senin.
Despre războaie am aflat doar din carti când eram eleva și ma miram de ceea ce au însemnat ele in istoria omenirii. Acum a fost un adevărat șoc sa văd in timp real, in zilele noastre ce înseamnă un război. Câta panica și durere, câta distrugere și rautate, câta foamete și disperare, câte pierderi de vieți omenești, dar și distrugeri economice. Nu pot sa cred ca așa “se cearta oamenii mari”. Se da așa o lupta acerba pentru ce, pana la urma? Pentru nebunia unui singur om, care cred cu tărie ca va fi înăbușită de adevăratele valori care se nasc din teroare. Căci da, odată cu acest conflict, s-a aprins flacara uniunii, a binelui comun, iubirea fata de aproape și speranța ca dreptatea va învinge. Cu siguranța ca se rescrie istoria.
Tot ce vedeam in filme, acum e in realitate la doar câțiva km depărtare. Una e când se povestește la trecut și alta e amploarea prezentului. Cu toate acestea, am încercat sa îmi imaginez cum ar fi…și e foarte stresant acest gând. Azi sa duci o viața obisnuita și mâine sa te trezești in mijlocul unei ofensive militare sângeroasa și periculoasa. Sa îți pierzi casa, sa renunti la familie, sa nu mai ai serviciu, bani, sa pleci din țara ta mâncând pământul și sa nu știi ce te așteaptă mâine sau încotro sa o iei. Încape viața toată intr-o singura valiza? Bunurile tale materiale sunt distruse, sufletul e făcut țăndări, gândurile sunt sub moloz, inima e bombardata din toate direcțiile, in jur răsuna sirena terifianta. E un coșmar!
As vrea ca lumea întreaga sa se trezească din acest iad pe pământ…pana nu e prea târziu …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu