Empaticilor, aveti grija de voi!

Ești un empatic ca și mine? 

Cum îți dai seama că  ai această a abilitate peste limite normalului? Păi, dacă ți se face milă de un cățel abandonat sau te întristezi când întâlnești un om necăjit, un copil sărac, ori suferi atunci când vezi un accident sau un eveniment nefericit, chiar dacă nu ești implicat, asta înseamnă că ești înzestrat cu o empatie care te poate mistui dacă nu o controlezi. Răspunsul constă în intensitatea cu care trăiești  sentimentele de milă, supărare, compasiune.

Uneori, aceasta empatie poate declanșa o durere prea mare, de parcă ai avea tu toată poavara greutăților  din această lume, de parcă ai fi tu de vină, pentru că realizezi că nu poți  face mare lucru ca să schimbi ceva în bine. Cât ține de tine, încerci să oferi ajutor unui om bolnav, să  mângâi o pisică a străzii, să  iei un cățel fără stăpân, să oferi de mancare celor nevoiași, însă emoțiile pe care le declanșează toate acestea, te acapareaza și  pun stăpânire pe starea ta interioară, care se deteriorează odată intrat în  spirala emaptiei. Pur si simplu, te turează la maxim și te obosește fără să îți dai seama. 

Să ne înțelegem, empatia este un lucru bun, căci doar așa oamenii pot rezona unii cu altii și  se pot ajuta la nevoie. Dar, o empatie prea mare poate dăuna sinelui. De aceea, gestionarea acestei calități este destul de semnificativă în controlul emoțiilor. Riscul este să te pierzi pe tine în  nefericirea altora, să acumulezi tot amalgamul de trăiri devoratoare ale sufletului și  să nu mai fii capabil să iți revii zile întregi. 

 

Provocarea constă în dificultatea păstrării unui echilibru între propria persoana și emoțiile celorlalți. Este important să știi să compartimentezi toate feeling-urile, pentru a nu te încărca și a nu te consuma în interior asemeni unui foc care arde complet. Doza de empatie diferă a de la o persoană la alta, iar cei care preiau tot bagajul emoțional din jur riscă  să sfârșească într-un burnout empatic. Asta înseamnă tristețe profundă  și fără leac, într-o  lume meschină.  

Făcând un pas în spate, printre toate durerile și suferințele lumii, trebuie să accepti că nu totul depinde de tine, să faci bine atât cât poti și să încerci  să te bucuri de viață. Empatia este ori slăbiciune ori putere. Așadar, depinde de tine cum o gestionezi, iar mai jos sunt câteva sfaturi bune in acest sens:

 

1. În primul rând, e necesar să ieși din sfera emoțională și să intri în cea rațională, chiar și atunci când nu poți rămâne indiferent în fața durerii. E un mecanism destul de eficient atunci când emoțiile te coplesesc. Practic, e bine să încerci să gândești obiectiv atunci când ești afectat, pentru a găsi soluții.

2. Nu renunța la empatie, ci canalizeaz-o spre o viziune demnă de urmat, căci tot mai mulți oameni s-au obișnuit cu nedreptățile și nu le mai pasă, deci nu reacționează. Este chiar indicat să te transpui în experiențele altora, pentru a înțelege  alte perspective de viață.

3. Privește empatia ca un atu! Pot fi atipici, dar oamenii empatici simt mai puternic, observă ceea ce este ignorat de altii, au o intuitie aparte.

Chiar dacă empatia poate fi un sentiment copleșitor, gândește-te că ai primit darul de a simți dureri, nevoi și neputințe ale lumii, care pentru alții sunt invizibile sau neglijabile. Așa sunt eu! :)