Paștele, o sărbătoare cu o simbolistică aparte

Suntem în postul unei sărbători mari din an, cea a Sfântului Paște și fiecare credincios îl parcurge cum știe el mai bine. Cu toate tradițiile  ce se cuvin, eu cred că această perioadă are un înțeles divin. Pe lângă postul alimentar, care este benefic pentru organism, ea semnifică drumul nostru către esența primordială și anume iubirea. Iar iubirea adevărată, după cum însuși Mântuitorul ne-a învățat, înseamnă jertfă, nu-i așa? Dar oare suntem noi toți capabili de asta? Categoric, cu toții putem să ne abținem de la mâncare, dar putem să ne curățim și sufletul odată cu trupul? Reușim să ne abținem de la natura noastră egoistă, de la fapte și gânduri rele? 

Poate că nu toți oamenii reușesc să iubească astfel, indiferent de tipul iubirii, dar cu siguranță toți merităm să încercăm. Să încercăm să ne vedem pe noi înșine în fața celuilalt, să revenim în momentul 0, în care nimic nu mai contează și nimic nu e mai presus de iubirea în stare pură. La final, toți merităm să ne bucurăm de minunea sfântă. 

Foto: Google

Paștele e ca o resuscitare, cel puțin pentru mine. Parcă mă scol din somn și reînvie ideea schimbării prin sacrificiu. Cum schimbarea înseamnă renunțarea la confort, se impune traversarea unui drum anevoios și purificator, înălțător asemenea lui Iisus. Simbolic vorbind, cu toții avem de parcurs drumul Crucii pentru a ajunge la starea inițială, acea stare fără prejudecăți, fără așteptări și fără alter ego-uri.

Când spui Paște, instant te gândești la iepurași drăgălași, la oua roșii și pască dulce, ca la mama acasă plămădite, la iarba verde de mătase și la mielușei albi, zglobii. De această dată, era cât pe ce să retrăim Crăciunul, căci timpul ne-a surprins cu un alt decor... mai alb și puțin rece, care te ducea cu gândul la Crăciunul ce tocmai a trecut. Făcând așa o comparație, dacă Crăciunul răspândea acea senzație de bucurie și fast, de dăruire și bunătate, de frenezie odată cu nașterea Domnului, Paștele oferă un sentiment altfel. Aici este vorba mai curând despre suferință și pocăință, premergătoare unei bucurii jertfite, odată cu renașterea noastră prin învierea Măntuitorului.

Când eram eu mică, în preajma acestei sfinte sărbători, pline de însemnătate și de spiritualitate priveam cu inima și înțelegeam cu ochii. Căci desenam și coloram fel de fel de felicitări cu iepurași mari, coșuri pline cu ouă încondeiate, scriam mesaje de duh, vizionam filme cu tematică, iar seara mergeam în grup la biserică pentru a asculta Deniile, acele slujbe scurte care ne servesc drept pilde înțelepte. Noaptea de Înviere era angelică, fiind cea mai importantă comemorare a celor trei zile de sărbătoare. Ploioasă sau friguroasă, răsuna și se însenina, se lumina de-a dreptul la ecoul cântecelor religioase înălțare până la ceruri și la văpaia flacărei sfânte din mâinile și sufletele credincioșilor. Și acum ca și atunci, ciocnirea ouălor, înconjurul bisericii, pregătirea bucatelor tradiționale, înnoirea veșmintelor și postul de dinainte dau viață sărbătorii, căci toate semnifică elemente cheie în înțelegerea pe deplin a victoriei binelui asupra răului.

E minunat cum se perpetuează și astăzi aceste momente străvechi. Până la urmă, acesta este și înțelesul marii sărbători creștine și anume comemorarea anuală a celor trei momente din viața lui Iisus - Cina cea de Taină, Patimile sale și Învierea către viața de apoi, care va urma. Din ea căpătăm speranța mântuirii și a vieții veșnice! 

 Un Paște fericit tuturor vă urez!

Foto: Galerie proprie