Fii recunoscător!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

📍Noi toți avem tendința să nu fim recunoscători pentru ceea ce avem, ci mai cu seamă să vedem doar ce ne lipsește sau să gândim în termeni de “nu sunt suficient de bun, deștepți, frumoși, etc” sau “nu am suficienți bani, timp, etc.” Cu siguranță ca timpurile pe care le trăim acum sunt cauzatoare de aceasta anxietate și de teama. Teama de a pierde ceva sau pe cineva și teama de a ne bucura din plin de acel ceva sau cineva, tocmai din această cauză. 

🔎Nimic pe lume nu are garanții, dar asta nu ar trebui să ne împiedice să ne simțim bucuroși și recunoscători, chiar dacă devenim astfel vulnerabili prin posibilitatea pierderii. Credem ca dacă evităm să fim vulnerabili prin manifestarea bucuriei într-un anumit moment din viață, atunci poate suferim mai puțin pierderea ei. Din contră, dacă nu ne îngăduim să ne simțim bine și să recunoaștem fericirea, de fapt refuzăm să trăim. Ratăm viața, cu micile ei bucurii și mai ales nu ne putem accepta vulnerabilitatea în fața dezastrului sau a perioadelor dificile, care oricum vor exista. 

💡Acceptarea și practicarea suficienței este recomandarea general-valabilă. Toți suntem suficienți, toți avem suficient, tot ce există este suficient. Insa graba cu care trăim totul, dorința de tot mai mult și mai nou distrug simplitatea și plinătatea unei vieți suficiente. Este despre starea de conștiință asupra a ceea ce avem. Adică lucruri obișnuite dar fără de care nu am mai fi fericiți: de la simplul pat unde dormim, până la membrii familiei, oportunitatile din cale și resursele planetei. 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

💎Trăiește din toată inima! 

Avem impresia ca a trăi fără frică înseamnă să trăiești din plin. Sau ca a evita dezamăgirea ori tristețea înseamnă sa trăiești fericit. Să nu îți pese este doar o iluzie efemeră, din păcate. O păcăleală pe care mulți o practică în neștire. Ca să trăiești viața din toată inima e necesar să accepți supărarea, întunericul, problemele, teama și incertitudinea. Să treci prin ele pentru a te dezvolta și pentru a descoperi frumosul. Nu să le ocolești. Ocolind aceste emoții negative, le ocolești și pe cele pozitive cum sunt bucuria pură, starea de bine, împlinirea. A fi împlinit în viață nu înseamnă să ai tot ce ți-ai dorit, ci să te simți bine cu tine, cu ce ai și pe cine ai alături.  

Sursa: “Darurile imperfectiunii” - Brene Brown

Eliberează-te de ceea ce cred alții despre tine!

Eu sunt una dintre persoanele cărora le pasă de părerea și percepția pe care o au ceilalți oameni despre persoana mea. Specialiștii psihologi spun ca acest lucru este de fapt o slăbiciune a sinelui, care nu este destul de asumat sau acceptat pe deplin de propria persoană. Eu cred ca adevărul stă în capacitatea noastră de a ne prețui pe sine. Cu cat încerci să faci pe plac altora, cu atât nu te prețuiești pe tine. Scurt și la obiect, cam asta este esența. Pentru ca facem parte dintr-o societate care îți impune anumite standarde sau concepții sau stiluri etc. și tu ca individ ești obligat să le accepți dacă vrei să fii acceptat. Așa a fost de când lumea și pământul. Ca să fii într-un trib, ca să alcătuiești un cătun, să te alături unei comunități, să faci parte dintr-un grup, o companie, ești nevoit să adopți regulile lor, să te modelezi pe tine și să te adaptezi unor altor practici. Cu toții facem asta zi de zi, fie ca conștientizăm sau nu. 

Cel mai important însă este să nu te pierzi pe tine însuți în toată povestea asta. Să nu te lași afectat și străpuns de tot ce înseamnă exterior ție. Odată ce îngădui altuia sa intervină în sinele tău, devine tot mai dificil să te prețuiești așa cum ești. Apare teama de a nu fi acceptat sau de a dezamăgi, apare rușinea de a nu fi plăcut de oameni, ezitarea de a ne expune propriul adevăr și convingeri. Adică neîncrederea în propria persoană. Nu de multe ori pățesc să nu îmi dau seama și să nu îmi dau voie să îmi asum propriile calități și reușite, din cauza dificultăților și defectelor prea potențate de părerile altora. Știi care e explicația? Faptul ca lumea tinde să eticheteze omul după o experiență sau o poveste a cărei greutate ne poate strivi. Nu suntem definiți doar de una singura, ci de un cumul, tipar de gândire și comportament. Dar pentru a vedea asta este nevoie de niște lentile fine, cu filtru asupra percepției. 

Autenticitatea este scăparea noastră si pentru asta trebuie sa luptam zilnic. Dorim să ne proiectăm o imagine în afară cat mai bună și urmăm tendințe moderne, care de fapt nu ne face să ne simțim demni de noi. De aici, orice vorbă neplăcută ne poate indispune și ne încarcă cu energie negativă, simțindu-ne răniți și devalorizați. Este OK să nu știi ceva sau să fii imperfect, ori diferit, pentru ca suntem oameni și tocmai de aceea trebuie să învățăm să ne protejăm trăirile de criticile exterioare. Nu oricine are dreptul să ne cunoască adevăratul sine, pentru ca nu toți sunt capabili să ne iubească așa cum suntem, cu tot cu vulnerabilitățile noastre. Nu se merita să renunțăm la noi doar pentru o imagine plăcută în fața altora. Hai să îți spun un secret: atâta timp cat scopul este autenticitatea și ceilalți nu te plac, nu este nici o problemă. Dar dacă scopul tău este să fii plăcut și nu reușești, atunci apare o problemă. Gândește-te la asta! 

Lumea are nevoie de iubire - clișeu sau realitate?

Imagine preluată de pe internet

❤Dacă iubire nu e, nimic nu e!❤

Calitatea vieții depinde de nivelul iubirii, de orice tip ar fi. Nu ți se spune asta ca la tv, cum că pentru o viață sănătoasă trebuie să bei iubire. Nu prea mai ești îndemnat la valori precum empatie, deschidere sufletească, conexiune autentică. Mai degrabă, lumea de astăzi se baricadează în “casa” ei și are tendința de a se apăra, chiar și prin atac. De multe ori ne spunem ca nu mai vrem să simțim, căci sentimentele nu sunt întotdeauna pozitive. Dar dacă ne oprim din a simți tristețe sau dezamăgire, nu putem simți nici iubirea. Iar atunci când nu mai simțim nimic, nu mai suntem umani. Tocmai această calitate ne diferențiază de roboți, căci AI vine puternic în urma noastră. 

❤Iubirea este o stare fundamentală ce ar trebui permanentizată!❤ 

Lumea nu conștientizează ca educația emoțională este la fel de importantă ca și educația cognitivă. Învățăm și studiem toată viața despre toate domeniile, dar ignorăm partea spirituală. Cultivarea stării de bine ar trebui practicată mai mult decât orice altceva, prin introspecție personală și conectare cu ceilalți. Avem nevoie să simțim ca trăim, nu doar să trăim cu tot felul de griji, de temeri și de preocupări materiale. Avem nevoie să iubim și să ne iubim. Pentru ca iubirea este o calitate prețioasa, ce poate fi despachetată în multe feluri. O putem găsi într-un zâmbet sau într-un om care ajută, în sănătate, în liniște sufletească, într-un nivel mai mare de încredere, în credință, în speranța zilei de mâine, în optimism, chiar și în prosperitate și bunăstare fizică și financiară. 

❤Iubirea conectează și duce spre evoluție!❤

Noi suntem setați biologic să iubim, iar atunci când nu putem face asta, nu mai funcționăm la unison cu potențialul din noi și devenim inerți. Neuronii din creierul uman se formează și lucrează prin intermediul unor conexiuni, care dacă se întrerup atunci se pierd anumite capacități fizice. La fel este și în iubire și nu doar în cea romantică.  Lumea moare încet și sigur, dacă se pierd legăturile bazate pe iubire reală, sub toate formele ei: iubirea față de sine, iubirea aproapelui, iubirea romantică, iubirea de viață. Cu toții avem tendința să uităm ca suntem efemeri și fragili și ca tocmai asta ne face să iubim. 

❤Puterea iubirii este nelimitată și ar trebui să profităm de asta!❤

Fă din probleme, oportunități de creștere

Exact așa! Ai greșit și nu știi ce să faci? Ești tras la răspundere pentru ceva ce poate nu ți-ai dorit sau nu ai gândit? Ești nedreptățit? Ei bine, e momentul să începi să transformi acea greșeală sau problema într-o șansă de a îți sparge barierele emoționale, profesionale, temporale și spațiale. E timpul pentru a lua taurul de coarne, cum se zice în popor, și a căuta soluțiile care poate trebuiau demult căutate. Dar ce să vezi, zona de confort este mai dulce de cele mai multe ori. Și atunci îți trebuie un șut în fund pentru a face un pas înainte, pe românește!

Ce spune oglinda ta despre tine?

 Aud de la mulți oameni ca se consideră persoane bune. “Eu am suflet bun”, “eu sunt un om bun”, “nu sunt o persoană rea”. Dar mereu există o virgulă. 

Ei bine, fix acea virgulă care urmează ar trebui să ne dea de gândit. Suntem cu adevărat așa cum susținem sau doar ne păcălim singuri ori vrem să afișăm altceva? Poate unii încearcă să fie buni, își impun asta sau doar cred ca sunt buni în esență. Asta nu înseamnă ca sunt așa cum pretind. Vezi tu, bunătatea exclamata este relativă, e în funcție de ce crede fiecare ca înseamnă. 

A fi om bun nu este tot una cu a nu face rău în mod direct sau a face bine. E mai mult decât atât, a fi bun e despre a primi răul cuiva fără a-l întoarce. A fi bun înseamnă a nu dori răul altuia, a nu ura, a nu gândi sau vorbi de rău pe celălalt, a nu face probleme cuiva sau a nu blama pe cineva. 

A avea conștiința împăcată nu este același lucru cu a fi om bun. Până și un om rău poate avea conștiința împăcată, dar nu curata. Aici e diferența, oameni buni.  Viața e dură și de multe ori te pune în posturi greu de dus, iar tot ce contează e cum reacționezi sau manageriezi situațiile, gândurile, emoțiile și energiile negative ce vin asupra ta. 

Omule bun, nu te mai considera bun dacă nu conștientizezi realitatea. Reacțiile tale, vorbele sau faptele pot fi de cele mai multe ori rele pentru altcineva, pot răni și atunci degeaba te crezi bun dacă provoci rău. 

Uită-te mai bine în oglindă și spune ce vezi, fără scuze și fara superficialitate. Analizează ce spui și ce faci. Apoi vei ști…