Mamă, am cucerit Ceahlăul!
Mama: “Nu vă duceți acolo, că e periculos. E sezonul viperelor, pot apărea urși. Vă rog, mamă, să vă linișitiți!”
Dar spiritul tânăr nu vrea liniște, ci aventură, adrenalină. Cum să stăm locului? Scopul era stabilit, fără doar și poate, să ajungem în vârf de munte. Și nu orice vârf, ci Vârful Toaca! Cel faimos, cu ale sale 500 de trepte agățate de o stâncă mare și impunătoare. 🫶🏼
Marea Neagră românească sau bulgărească?
E ca și salata. Cum o preferi - salata țărănească sau salata bulgărească? Știu, gusturile nu se discuta…dar e interesant ca prin gusturi se construiesc comportamente. Adică dacă îți place mai autentic si vechi e clar ca nu esti fan pentru mai modern si european sau invers. Cam așa e si cu diferența dintre țărmurile Mării Negre.
Marea Neagră românească e …un fel de pițipoanca. Un paradox total. Din afara se vede dichisită, elegantă, îmbunătățită dar ce sa vezi? E fix invers. Când ajungi in stațiunile românești îți dai seama ca plătești scump pentru alegerile ieftine.
E ca și salata. Cum o preferi - salata țărănească sau salata bulgărească? Știu, gusturile nu se discuta…dar e interesant ca prin gusturi se construiesc comportamente. Adică dacă îți place mai autentic si vechi e clar ca nu esti fan pentru mai modern si european sau invers. Cam așa e si cu diferența dintre țărmurile Mării Negre.
Marea Neagră românească e …un fel de pițipoanca. Un paradox total. Din afara se vede dichisită, elegantă, îmbunătățită dar ce sa vezi? E fix invers. Când ajungi in stațiunile românești îți dai seama ca plătești scump pentru alegerile ieftine.
India madness
Cand a fost sa descrie cât mai pe scurt experiența sa din India a folosit exact aceste cuvinte: “India madness”.
Am simtit și eu un pic din experiența trăită de sora mea atunci când a călătorit in India. Prin vorbele ei care ii descriau mirarea din fiecare zi acolo, prin pozele trimise și clipurile unice, dar și prin lucrurile aduse de acolo, parca am fost si eu in aeasta țara și am aflat odată cu ea totul despre India.
Sibiul de altă dată când iarna se arată
Odinioară, când fără restricții lumea iarna colinda, plăcut mai era
Nostalgia Crăciunului stă în timpurile acelea în care ningea abundent, ca într-un glob de sticlaă agitat de mâinile unui copil zvăpăiat, când se auzeau colindători la fiecare ușă luminată, când din case iese fumul cald în gerul aspru și când înăuntru mirosea a sărbătoare.
Acum totul e diferit, dar amintirea vremurilor bune persistă cu îndârjire și speră să reînvie. Odată cu luna decembrie, timpul și spațiul parcă se schimbă de fiecare dată. Se transformă în ceva pur și unic, în etern și sublim. Lumea se întoarce către geneză, când sufletul capătă zvâcnirea aceea care se pierde puțin câte puțin în hăul unui an. Locurile toate se preschimbă prin metamorfoza albă a iernii, care de fiecare dată vine să înghețe răul și să scoată petele negre care au murdărit sufletele chinuite ale oamenilor. O spernță totuși există....
Nostalgia Crăciunului stă în timpurile acelea în care ningea abundent, ca într-un glob de sticlaă agitat de mâinile unui copil zvăpăiat, când se auzeau colindători la fiecare ușă luminată, când din case iese fumul cald în gerul aspru și când înăuntru mirosea a sărbătoare.
Acum totul e diferit, dar amintirea vremurilor bune persistă cu îndârjire și speră să reînvie. Odată cu luna decembrie, timpul și spațiul parcă se schimbă de fiecare dată. Se transformă în ceva pur și unic, în etern și sublim. Lumea se întoarce către geneză, când sufletul capătă zvâcnirea aceea care se pierde puțin câte puțin în hăul unui an. Locurile toate se preschimbă prin metamorfoza albă a iernii, care de fiecare dată vine să înghețe răul și să scoată petele negre care au murdărit sufletele chinuite ale oamenilor. O spernță totuși există....
Excursie la Budapesta - de acasă direct în târgul de Crăciun
Mai știi cum e să pleci când vrei și unde vrei, fără restricții sanitare, sociale și morale? Îți amintești ce frumos e când ”atacă” armata de fulgi grăbiți să se prăbușescă pe parbrizul mașinii sforăinde agale pe stradă hai-hui? Mai știi cum e să simți degetele de la mână amorțite de la gerul presărat cu fiori reci ca de sticlă și să te simți liber? Sau când îți crapă buzele reci în aburul expirat de propriul suflet necapturat încă de măsti? Să ai picioarele înghețate, dar în același timp să te simți bine scuturându-le din mers prin zăpadă? Să te sufle vântul aspru până îți lăcrimează ochii și îți plânge nasul în fular de fericire? Asta înseamnă să călătorești iarna și să îți placă! Asta înseamnă să poți merge oriunde, oricând nestingherit de grijile și de problemele actuale! Asta înseamnă să apreciezi viața cu orice oportunitate!
Mai știi cum e să pleci când vrei și unde vrei, fără restricții sanitare, sociale și morale? Îți amintești ce frumos e când ”atacă” armata de fulgi grăbiți să se prăbușescă pe parbrizul mașinii sforăinde agale pe stradă hai-hui? Mai știi cum e să simți degetele de la mână amorțite de la gerul presărat cu fiori reci ca de sticlă și să te simți liber? Sau când îți crapă buzele reci în aburul expirat de propriul suflet necapturat încă de măsti? Să ai picioarele înghețate, dar în același timp să te simți bine scuturându-le din mers prin zăpadă? Să te sufle vântul aspru până îți lăcrimează ochii și îți plânge nasul în fular de fericire? Asta înseamnă să călătorești iarna și să îți placă! Asta înseamnă să poți merge oriunde, oricând nestingherit de grijile și de problemele actuale! Asta înseamnă să apreciezi viața cu orice oportunitate!
Ușile Amsterdamului - larg deschise pentru toți vizitatorii
Am intrat și eu pe aceste uși promițătoare și așa am început aventura...
Știți vorba aia, “intră cine vrea, iese cine poate”? Cam așa e și în cazul acestui oraș cu totul aparte. Este accesibil tuturor, astfel că intri în oraș cu scopul de a-l vizita și de a-i admira frumusețea, dar ajunge să te captiveze și să te atragă în capcane nebănuite, dacă nu ești grijuliu. Nu degeaba sunt aceste vorbe, căci la un moment dat chiar capătă înțeles. Oi exagera eu puțin, dar mai bine să dezvălui câte o bucățică din acest minunat oraș.
Am intrat și eu pe aceste uși promițătoare și așa am început aventura...
Știți vorba aia, “intră cine vrea, iese cine poate”? Cam așa e și în cazul acestui oraș cu totul aparte. Este accesibil tuturor, astfel că intri în oraș cu scopul de a-l vizita și de a-i admira frumusețea, dar ajunge să te captiveze și să te atragă în capcane nebănuite, dacă nu ești grijuliu. Nu degeaba sunt aceste vorbe, căci la un moment dat chiar capătă înțeles. Oi exagera eu puțin, dar mai bine să dezvălui câte o bucățică din acest minunat oraș.
Revelion în stil nemțesc- impresii personale
Oh, ce dor mi-a fost să-mi mai petrec puțin timp scriind și înșirând ale mele gânduri și simțiri pe pagini dalbe, ca într-un pergament de aur al sufletului. Recunosc că mi-a lipsit această activitate voluntară, această plăcere spirituală de a povesti, rememora, aminti și descoperi întâmplări și sentimente din viața mea. S-a cam pus praful pe aici și este timpul să revitalizez spațiul meu de joacă.
Am trecut printr-o perioadă destul de încărcată în ultima vreme, lăsând la o parte vacanța de iarnă când oricum nu ai timp de nimic. Numai pregătirile de dinaintea sărbătorilor și apoi sărbătorirea propriu-zisă îți absoarbe timpul și aterizezi pe nepusă masă sau mai cu seamă, cu masa plină într-un an nou. Totuși vrei să mai diluezi puțin zilele de fast, să le înmulțești cu ceva, numai să nu se termine atât de repede. Așa simt eu și știu că nu sunt singura în această situație.
În orice caz, am avut parte de o vacanță unică și de neuitat în țara celor arieni, a celor din “rasa pură” cică și țin morțiș să vă împărtășesc din această experiență frumoasă. Crăciunul l-am petrecut acasă, în sânul familiei strâns unite în jurul bradului falnic. Până la urmă despre asta este vorba: unirea în sentimente nobile și preamărite cu ai tăi, cu ai lor și cu ai altora. Comuniunea în rugăciune, în veselie, în trăiri și emoții asemănătoare a oamenilor cu spiritul ceresc este definitorie în această perioadă sfântă. A fost frumos la noi în familie. Am cunoscut oameni noi, am râs cu sufletul până la urechi, am avut mese și inimi îmbelșugate, am mers la munte și ne-am distrat copios pe pârtiile de schi și de săniuș ca în vremurile apuse ale copilăriei. Ca într-o visare. Și am încălecat pe-o șa și...stai că vine Revelionul cu surle și trâmbițe.
Oh, ce dor mi-a fost să-mi mai petrec puțin timp scriind și înșirând ale mele gânduri și simțiri pe pagini dalbe, ca într-un pergament de aur al sufletului. Recunosc că mi-a lipsit această activitate voluntară, această plăcere spirituală de a povesti, rememora, aminti și descoperi întâmplări și sentimente din viața mea. S-a cam pus praful pe aici și este timpul să revitalizez spațiul meu de joacă.
Am trecut printr-o perioadă destul de încărcată în ultima vreme, lăsând la o parte vacanța de iarnă când oricum nu ai timp de nimic. Numai pregătirile de dinaintea sărbătorilor și apoi sărbătorirea propriu-zisă îți absoarbe timpul și aterizezi pe nepusă masă sau mai cu seamă, cu masa plină într-un an nou. Totuși vrei să mai diluezi puțin zilele de fast, să le înmulțești cu ceva, numai să nu se termine atât de repede. Așa simt eu și știu că nu sunt singura în această situație.
În orice caz, am avut parte de o vacanță unică și de neuitat în țara celor arieni, a celor din “rasa pură” cică și țin morțiș să vă împărtășesc din această experiență frumoasă. Crăciunul l-am petrecut acasă, în sânul familiei strâns unite în jurul bradului falnic. Până la urmă despre asta este vorba: unirea în sentimente nobile și preamărite cu ai tăi, cu ai lor și cu ai altora. Comuniunea în rugăciune, în veselie, în trăiri și emoții asemănătoare a oamenilor cu spiritul ceresc este definitorie în această perioadă sfântă. A fost frumos la noi în familie. Am cunoscut oameni noi, am râs cu sufletul până la urechi, am avut mese și inimi îmbelșugate, am mers la munte și ne-am distrat copios pe pârtiile de schi și de săniuș ca în vremurile apuse ale copilăriei. Ca într-o visare. Și am încălecat pe-o șa și...stai că vine Revelionul cu surle și trâmbițe.
Republica Moldova, cu gust de mit și adevăr
Am fost într-un weekend în vizită prin Republica Moldova, mai exact în Chișinău. A fost o mică escapadă ca să îmi mai astâmpăr pofta de călătorit. Asta până la următoarea planificare, dar haideți să vă povestesc până una alta despre această mică plimbare în Chișinău, oraș aparte, fără ștampilă europeană.
#Guvernul Republicii Moldova
#Monumentul lui Stefan cel Mare
Călătoria a fost frumoasă, dar ce vreau eu să punctez este faptul că înainte de plecare aveam formată o anumită părere despre moldoveni în general, ca mai apoi să mă întorc cu altă părere despre ei. Știu că este total greșit în a generaliza, căci suntem oameni diferiți, dar toți aparținem unei țări, comunități și așa mai departe care ne definește până la urmă fie și printr-o singură caracteristică. Doar știți ce se spune despre ardeleni, moldoveni, români sau nemți, ruși, etc. Toți avem câte o peceată.
#Parc din Chisinau
Am fost într-un weekend în vizită prin Republica Moldova, mai exact în Chișinău. A fost o mică escapadă ca să îmi mai astâmpăr pofta de călătorit. Asta până la următoarea planificare, dar haideți să vă povestesc până una alta despre această mică plimbare în Chișinău, oraș aparte, fără ștampilă europeană.
|
| #Guvernul Republicii Moldova |
|
| #Monumentul lui Stefan cel Mare |
Călătoria a fost frumoasă, dar ce vreau eu să punctez este faptul că înainte de plecare aveam formată o anumită părere despre moldoveni în general, ca mai apoi să mă întorc cu altă părere despre ei. Știu că este total greșit în a generaliza, căci suntem oameni diferiți, dar toți aparținem unei țări, comunități și așa mai departe care ne definește până la urmă fie și printr-o singură caracteristică. Doar știți ce se spune despre ardeleni, moldoveni, români sau nemți, ruși, etc. Toți avem câte o peceată.
|
| #Parc din Chisinau |
Munte sau mare?⛰vs.🏖
Când vine vorba despre planuri de concediu, adesea ne confruntăm cu veșnica dilemă: muntele sau marea? Alegerea este destul de dificilă, ținând cont că ambele destinații de vacanță sunt căutate intens de turiști. Cu toate acestea, fiecare dintre noi avem anumite preferințe în materie de locații. Așa că eu prefer muntele și îți voi spune și de ce.
Deși marea are farmecul ei purtat de briza și de valurile spumoase care se împletesc cu nisipul auriu, în lumina difuză a soarelui, pentru mine muntele rămâne prietenul meu din foarte multe puncte de vedere. La munte găsești și soare și susur de apă cristalină și adieri răcoritoare de vânt și liniște presărată cu adrenalină și poenițe primitoare pentru bronzat și de toate.
Dacă la mare stai toată ziua pe plajă, la umbra umbrelei, la munte ai parte de activități revigorante la umbra brazilor falnici, cum ar fi expedițiile și traseele montane, călătoriile cu telescaunul în vârful muntelui sau plimbările printre copaci de-a lungul râurilor. De asemenea, în timp ce la mare te poți bălăci în apă, la munte te poți relaxa în mijlocul naturii, poți medita și poți asculta șoaptele naturii. Te poți bronza foarte bine și la munte, la o piscină sau chiar în timpul plimbărilor fascinante. Distracția e peste tot.
Când vine vorba despre planuri de concediu, adesea ne confruntăm cu veșnica dilemă: muntele sau marea? Alegerea este destul de dificilă, ținând cont că ambele destinații de vacanță sunt căutate intens de turiști. Cu toate acestea, fiecare dintre noi avem anumite preferințe în materie de locații. Așa că eu prefer muntele și îți voi spune și de ce.
Deși marea are farmecul ei purtat de briza și de valurile spumoase care se împletesc cu nisipul auriu, în lumina difuză a soarelui, pentru mine muntele rămâne prietenul meu din foarte multe puncte de vedere. La munte găsești și soare și susur de apă cristalină și adieri răcoritoare de vânt și liniște presărată cu adrenalină și poenițe primitoare pentru bronzat și de toate.
Dacă la mare stai toată ziua pe plajă, la umbra umbrelei, la munte ai parte de activități revigorante la umbra brazilor falnici, cum ar fi expedițiile și traseele montane, călătoriile cu telescaunul în vârful muntelui sau plimbările printre copaci de-a lungul râurilor. De asemenea, în timp ce la mare te poți bălăci în apă, la munte te poți relaxa în mijlocul naturii, poți medita și poți asculta șoaptele naturii. Te poți bronza foarte bine și la munte, la o piscină sau chiar în timpul plimbărilor fascinante. Distracția e peste tot.
Roma, între vechi şi nou
În Roma, cea mai recentă destinație cucerită, monumentele de patrimoniu şi clădirile moderne se țin de mână la tot pasul. E ingenios cum pot sta una lângă alta, frățeşte o ruină şi o contemporană. Mi-am zis că am ajuns într-o lume altfel. Diferită. Nouă. O altă lume întru totul. De la clădiri şi străzi în tonuri triste de gri la clădiri colorate şi străduțe pavate, de la 8 grade în termometre la 20 şi de grade, de la monotonie la agitație şi aglomerație, de la limba română la tot soiul de limbi ce-ți stresează auzul şi tot aşa.
Cum aterizezi în aeroportul din Roma, cum te cuprinde un fel de panică amestecată cu extazul şi emoția aceea ce-ți provoacă o bucurie tâmpă pe chip. Mare aeroport, Fiumicino. Căci despre el e vorba. Dacă nu te concentrezi pe ce ai de facut, rişti să te rătăcești. Şi nu glumesc. Am mers o oră şi am străbătut tot aeroportul, pentru a ajunge la poarta de îmbarcare şi nu că m-am rătăcit. Asta la întoarcere, căci de ieşit e mai simplu. Deja mă dureau picioarele de atâta umblătură. Să nu mai zic şi de trenulețul care leagă terminalele unele de altele.
Cum aterizezi în aeroportul din Roma, cum te cuprinde un fel de panică amestecată cu extazul şi emoția aceea ce-ți provoacă o bucurie tâmpă pe chip. Mare aeroport, Fiumicino. Căci despre el e vorba. Dacă nu te concentrezi pe ce ai de facut, rişti să te rătăcești. Şi nu glumesc. Am mers o oră şi am străbătut tot aeroportul, pentru a ajunge la poarta de îmbarcare şi nu că m-am rătăcit. Asta la întoarcere, căci de ieşit e mai simplu. Deja mă dureau picioarele de atâta umblătură. Să nu mai zic şi de trenulețul care leagă terminalele unele de altele.
 |
| #upintheskye |
Ajuns în buricul Romei ți se taie respirația. Şi nu neapărat de la peisaje, care erau într-adevăr uluitoare, ci mai degrabă de la marea de oameni, care se zbate necontenit. La metrou - puhoi, pe străzi -furnicar, la atracțiile turistice - cozi infernale (Tips: biletele online te scapă de statul la coadă). Ce mai, o adevărată junglă civilizată. Sper să remarcați paradoxul. Pentru că da, oricâte nații ar coexista acolo, se trăiește civilizat. Ordinea şi siguranța sunt mentinute de numeroase forțe armate. Nu, nu exagerez. La fiecare colț, la fiecare intrare și ieșire de metrou sau la fiecare gară, locație, monument, stau drepți cu mâinile pe puşti jandarmi, soldați sau carabinieri, gata să acționeze în orice clipă. A fost ceva neobișnuit pentru mine să văd atâtea arme în public.
Însă gustul autentic al Romei stă în istoria ei. Monumentele grandioase, localnicii autentici şi binevoitori, limba lor savuroasă, dar şi grețoasă pe alocuri, panoramele şi arhitectura măreață, aerul de-o încărcătură istorică imensă, ce învăluie oraşul fac din Roma un loc unic. O altă lume, parcă. Aflați mai multe »
Bătrâna Românie, mândră ciocârlie!
Cine spune că în țara noastră nu ai ce vizita? 😄
Plai pitoresc ❤ Spirit autohton 💛 Tezaur folcloric 💙 Gust țărănesc 💚 Meleaguri românești 💜
 |
Dor de ducă..."Viața este o călătorie!"
Ar mai fi descoperit Columb pământuri noi dacă nu ar fi călătorit în lung şi-n lat? S-ar mai fi format popoarele dacă nu ar fi migrat acei războinici considerați strămoșii europenilor de colo-ncoace şi nu ar fi cucerit noi teritorii? Cred că nimic din această lume nu ar mai fi existat dacă oamenii nu ar fi călătorit spre tărâmuri şi experiențe noi.
Omul, prin natura sa, este un călător desăvârșit. El nu aparține locului, ci locurile aparțin de el, prin amprenta ce şi-o lasă în urmă.
Picioarele noastre sunt făcute să ne poarte peste mări şi țări. Aşa m-au dus şi picioarele mele prin zări şi depărtări. Am păşit prin țară, dar şi peste granițe în căutarea frumosului...România îşi are locul ei de onoare în această privință, însă lumea e mare şi merită văzută toată, fără limite sau frontiere.
De câțiva ani încoace, multe amintiri s-au adunat pe frigiderul din bucătărie, iar magneții de mai sus sunt doar o mică parte dintre ele. Cele mai frumoase locuri sunt cele pe care le vizitezi o dată şi le păstrezi în inimă (sau pe frigider) o viață.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu