Cărți

Sensul vieții…

Te-ai întrebat vreodată care este sensul vieții? Al vieții tale sau așa in general…


De ce exista viața sau de ce existi tu?


Eu ma întreb adesea astfel de lucruri și mereu încerc sa găsesc răspunsuri in carti. Pentru ca doar cărțile pot explica ce ești, de ce ești, ce simți, cum sa fii și ce poți sa fii. Fără cărțile, care exista de când lumea din experiențele veacurilor, am trai debusolați, fără sens. 



Foamea, boala secolului

      - De ce se lupta oamenii așa tare ca sa simta ca trăiesc liber? 

     -  Pentru ca sunt înfometați. De atenție, aprobare, afectiune, după libertatea de a trai și de a sti cu adevărat cine sunt. De a fi ei înșiși! 

In toată aceasta suferința, oamenii tind sa se victimizeze din interior pana in exterior. Devin victime a ceea ce li se întâmpla, a ceea ce aleg sa facă mai departe și astfel dezvolta o minte rigida, pesimista, o temnița bolnava. Adevarata drama umană permanenta este aceea ca ne trezim in situații pe care nu le-am prevazut și nu stim sau nu suntem gata sa le gestionam, fie ca vorbim la nivel micro sau macro.  De aici și teroarea, isteria, teama și suferința. Provocarea vieții este de a ne transforma din victime in supraviețuitori, chiar dacă situația gravă e aceeași. 


 ÎNCREDEREA ÎN SINE - o problema ascunsă pentru majoriatea oamenilor

 Tu consideri ca ai destula încredere în tine?

Dacă ești sinceră cu tine vei afla că oricât de stăpână pe propria persoana crezi că ești sau oricât de mult succes ai, tot nu ești îndeajuns de sigură în propriile forțe, tot ai zile când te subevaluezi și te simți confuză. Și de aici pleacă întreaga problemă. Chiar dacă îți asumi tot mai multe responsabilități sau îți asumi anumite riscuri pentru a reuși, mereu va exista un sâmbure care te face să eziti, să ai îndoieli, să te temi să mergi mai departe. Este vorba despre acea calitate care îi scoate în evidență pe unii oameni și care este destul de greu de definit. Căci și cei mai de succes oameni au problema încrederii de sine. Este acel ceva ce exprimă nesiguranta și frica de eșec. Acea senzație de neliniște când te confrunți cu ceva nou. 




De vorba cu mine...

Înainte, auto-vorbitul era văzut ca o ciudățenie rară. Acum, însă, trebuie să recunoaștem că tot mai mulți dintre noi vorbim cu noi înșine. Asta din cauza circumstanțelor din ultima perioadă, a problemelor care nu se mai termină și a singurătății sociale. Eu am realizat că stau tot mai mult de vorbă cu mine însămi. Fac acest lucru mai mereu și e ok pe de o parte, căci toți o facem în anumite momente și nu înseamnă nebunie, ci mai degrabă autocunoaștere. E perfect normal sa vorbești cu tine în gând, la muncă sau acasă. Sigur o facem cu toții chiar și la cumpărături sau pe stradă, ori în fața laptopului, fie în mod involuntar și instantaneu, fie deliberat. Asta se întâmpla pentru că gândim tot timpul, cu voce tare sau nu. Analizăm și argumentăm totul în jur, pentru a lua decizii potrivite. 



Despre karmă şi reîncarnare: efectul de bumerang


Tot ce faci ți se întoarce!


Am mai scris despre acest subiect si aici, dar am revenit, pentru că îmi place să cred în misticism, în supranatural, să citesc despre astfel de lucruri și să mă întreb încontinuu dacă sunt adevărate. Din popor se zice că te urmăresc păcatele din trecut sau că totul se întâmplă ca și consecințe din actiuni anterioare. Deci ceva totuși există...

Haideți să recunoaștem că ROATA SE ÎNTOARCE. 

Cititul - Remediul meu împotriva gândirii negative


MOTIVAȚIA ZILEI

Trăim vremuri grele. Nu este nevoie să o mai zic și eu, să vorbesc despre tot ce se întâmplă în prezent peste tot în lume, când deja suntem suprasaturați și bombardați din toate părțile. La TV doar știri negative, la radio melodii împletite cu păreri care mai de care, iar pe internet glume sarcastice de tot felul. Este destul de greu să mai fii rațional și logic, să îți păstrezi calmul de odinioară și ordinea prestabilită cu care ai fost învațat înainte să se declanșeze haosul. Omului îi este frică de necunoscut, devine stresat de toate informațiile și întâmplările de peste tot. Dar și acest haos cu care nu confruntăm acum cred că poate fi învins. Cu puțin optimism și responsabilitate....

De-a lungul anilor, viața a avut mereu suișuri și coborâșuri, iar omenirea a fost încercată și cu greul înainte de a fi bine. Cu toate acestea, depinde de noi cum trecem peste sau prin viață. Mi-am adus aminte zilele acestea, greu încercate pentru toată lumea, de o carte pe care am citit-o acum ceva timp, dar care a rămas în mintea mea drept un învățător pentru mine. De ce? Pentru că este despre jocul vieții și cum să-l joci. Vă propun o încărcare pozitivă din ce în ce mai mult necesară pentru fiecare dintre noi, dată fiind situația actuală. Să vă mai detașați puțin de tot tumultul acesta care a apărut în lume...povestindu-vă.

Viața, aşa cum e ea - Cum o trăim și ce ne învață!

Tu crezi în reîncarnare?



O viață de om avem cu toții, o viață care ia multe forme şi multe cărări. Cât de multe pot fi într-o viață întreagă. Atât de multe lucruri, bune şi rele, atât de multe trăiri, sentimente şi amintiri, atât de multe lecții şi povețe din tristeți şi bucurii, atât de multe fapte, intenționate sau nu, atât de multe gânduri şi întrebări, dar atât de puține răspunsuri.

Ştiu că pentru orice în viața asta există un motiv, unul cât se poate de real şi important pentru parcursul fiecăruia. Deşi ațunci când se întâmplă ceva semnificativ nu putem distinge acel motiv, cu siguranță el va ieşi la lumină într-o bună zi. Timp şi răbdare. De asta avem nevoie pentru a afla toate răspunsurile.

Pontul zilei - Atitudinea face totul!

TEMĂ DE GÂNDIT: Să spunem că este dimineață şi abia v-ați trezit. Cum vă simțiți în raport cu ziua ce urmează? Oftați la gândul că iar o luați de la capăt sau vă cuprinde bucuria unei noi provocări? 


Mă gândesc, uneori, cam câți oameni reuşesc să "se folosească" de o trăsătură de caracter esențială în opinia mea, cum este atitudinea în relaționare şi comunicare. Nu mulți dintre noi suntem capabili să zgândărim potențialul pe care toți îl deținem, prin intermediul acestei abilități, care de cele mai multe ori, contează!

De ce sunt oamenii nefericiți - fericire sau nefericire?

PROVOCARE:   Participă activ la viața ta de zi cu zi şi în acelaşi timp, relazează-te bucuros de fiecare moment!                                     

Am citit, de curând, una dintre cărțile lui Osho, mare meditator al tuturor vremurilor, şi mi-a rămas pe retină această propozitie a sa: "Viața constă din lucruri mărunte, care acumulate nasc lucrurile mărețe".  Din aceasta am de gând să fac motto-ul vieții mele!

Nu există zi în care să nu văd pe stradă fețe triste, capuri aplecate şi ochi în pământ. Peste tot, numai oameni supărați şi gânditori, de fapt pierduți în propria minte. Chiar şi eu am zile în care nimic nu mă mulțumește, toate parcă îmi sunt împotrivă şi sunt tristă. Mă închid în carapacea mea şi parcă nici eu însămi nu îmi pot explica de ce. De ce nu pot trece peste, când ştiu că numai de mine depinde acest lucru. De ce o bucurie poate deveni blestem? De ce alegem să fim supărați când putem fi fericiți? 

Până acum nu-mi erau atât de clare lucrurile, însă în învățăturile lui Osho am descoperit cheia tuturor întrebărilor pe care le aveam la un moment dat. Iar răspunsul la toate reprezintă conştiința de sine. Uite, de exemplu, cățelul meu mă uimeşte mereu cu bucuria sinceră pe care o emană în fiecare zi, fie ea rece sau caldă. El e mereu fericit, pur şi simplu fericit. Am citit pe internet un articol care spunea că, dintre toate animalele, un câine chiar este capabil să simtă fericirea, ca şi semtiment propriu. Mă întrebam cum este posibil aşa ceva şi am înțeles, în cele din urmă, că un cățel nu are conştiență de sine, pe când  noi, oamenii, suntem prea conștienți de sine şi de aici vine şi nemulțumirea noastră. Noi nu suntem un copac care înfloreşte, sau o pasăre care cântă de fericire ori un animal care nu are conștiință de sine şi care pur şi simplu există pentru a fi fericit. Noi suntem mult mai mult de atât. Noi tindem spre cunoaștere şi tocmai din această cunoaștere vine suferința. Cu cât ştim mai multe, cu atât devenim mai trişti. Cu cât avem mai mult, cu atât vrem mai mult. Cam aceasta e logica rațiunii noastre. De aceea se spune şi e demonstrat faptul că omul învățat sau educat este nefericit.

Niciun animal sau plantă nu dorește să devină preşedinte sau nu se întreabă cine este, care e sensul vieții sale. Aimalul/planta ştie deja totul, se naşte cu o viață prestabilită (orice animal ştie să crescă singur, ştie să meargă singur, să mănânce singur). Noi trebuie să ne descoperim mai întâi pe noi înşine,  să ne aflăm menirea şi țelul. Noi trebuie să invătăm totul. Aşa că ne punem întrebări, avem tot felul de îndoieli şi de aceea căutăm. 

 Dar ce căutăm oare?   Aflați mai multe »

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu