Despre

De ce scriu?

Pentru ca mai mereu sunt întrebata, direct sau subtil, de ce scriu, inafara de plăcerea delectarii….am ajuns și eu sa ma gândesc serios la acest aspect. Cu ce ma ajuta pe mine, de fapt, faptul ca scriu? Este o pasiune frumoasa, dar totuși de ce o fac, mai ales ca nu activez in vreun domeniu artistic? Răspunsul este vindecarea. De orice, de gândurile negative, de probleme și frustrări, de inconstienta.  

Scrisul este prezent peste tot, de la scoala si pana la job, chiar si pe retelele sociale. Toata lumea scrie, de nevoie sau de placere. In cazul meu, scrisul este creativ, cu efect terapeutic. Este acel scris ce izvoraste din pasiune, fiind vorba despre transpunerea si materializarea sentimentelor si a gandurilor. Unii dintre noi canta sau danseaza, ori deseneaza pentru a-si exprima sinele, insa eu scriu…



Cine sunt eu?

Hai să facem cunoștință!



     Mă numesc Ioana. 

    Ştiu că există multe Ioane în lumea asta mare, dar eu sunt acea Ioana unică și altfel. Mă mai cheamă şi Larisa, pentru că mamei îi plăcea, la acea vreme când am venit eu pe lume, numele soției unui fost preşedinte rus şi anume Raisa. Eh, la mine numele a ajuns puțin ajustat, dar nu mai contează acum. Prefer să fiu doar Ioana.

    Sunt acea Ioana timidă, așa cum o ştiu foştii colegi de şcoală şi de liceu, acea Ioana zâmbitoare şi responsabilă, pe care o ştiu cei cu care am studiat la facultate şi acea Ioana silitoare, pe care şi-o amintesc şi acum profesorii. Mai mult decât atât, eu sunt acea Ioana iubitoare, sensibilă şi caldă, mereu neliniştită, dar şi neînțelesă, așa cum mă ştiu prietenii şi familia. Silitoare și serioasă ma știu și colegii și șefii de la job. Ioana, cea cu spirit puternic, poetic şi contemplativ, in timpul liber, tot eu sunt. Voința fermă şi orgoliul definesc aceeaşi Ioana, cu un caracter prudent şi discret cu cei din jur, de altfel greu de apropiat. Ioana, cea blândă, visătoare şi imaginativă eu sunt. Mai sunt cea iubitoare si afectivă cu orice necuvântător. O altă Ioana atât de încăpăţânată şi mai copilăroasă ca mine nu există nicăieri şi pun pariu că nu mai cunoști alta la fel. Toți cei care au făcut parte sau fac parte din viața mea mă ştiu unică.

     Cu alte cuvinte, eu sunt o Ioana aparte. Îmi place să stau în natură, să ascult păsărelele cântând și ador să visez cu ochii spre cer. Sunt încă un copil care nu și-a pierdut inocența. Când eram mică, mă uitam la nori și le dădeam viață sub diverse forme, cum ar fi cea de dragon, inimă, cal și altele. Și acum mai fac asta uneori, când evadez din realul zilnic ce ne înconjoară. Deci, dacă mă inviți la iarbă verde sunt în lumea mea. Merg pe stradă și toate bordurile sunt ale mele, doar ale mele, căci le iau pe toate înainte. Toate încălțările mele știu asta și o pot dovedi, săracele. Îmi place foarte mult să cumpăr cadouri și să surprind plăcut persoanele dragi mie. Când mă plictisesc, mă uit la seriale sau ascult muzică, deși Facebook-ul nu prea îmi dă pace. Asta pentru că îmi place la nebunie să fac poze și să le postez atât pe Facebook, cât și pe Instagram. În zilele bune, adică atunci când mă lovește inspirația mă apuc de treabă și scriu pe blog. Spun asta pentru că nu scriu prea des, din cauza timpului care mă răpește cu altele. Cu toate acestea, inspirația mi-este antrenată și la birou, căci mă ocup de promovare și scriu texte faine, conform rezultatelor. Îmi pun talentele în valoare și când sunt la duș. Bine că nu mă întâlnesc prea des cu vecinii. Deci, în timpul liber, dacă nu scriu ori dacă nu stau pe Facebook, cu siguranță dorm sau mă plimb pe afară. Nu sunt sofisticată, accept ușor persoanele noi, dar mă apropii mai greu de ele. Sunt, însă, ceva mai pretențioasă când vine vorba de mâncare.  Dacă cumva țipi la mine, să știi că încep să plâng. Pur și simplu nu mă pot abține. Așa că ai grijă. Deși par slabă, atunci când situația o cere pot schimba foaia. Puternică mă știu, fiindcă am trecut cu bine peste multe, dar îmi lipsește doza aceea de tupeu, care te ajută să nu îți pese în momentele neplăcute. Dar lucrez la asta. Îmi iubesc mult de tot cățelul, care e un alintat și jumătate. Sensibilitatea, dar și tăria mea e mama, căci cu ea semăn! 

   Cu toții avem astfel de trăsături care ne diferențiază mai mult sau mai puțin de ceilalți oameni, iar eu aceasta sunt, cu bune şi cu rele, cu ale mele. Dar cum să mă cunoașteți mai bine, dacă nu prin scrierile mele. Pentru că ele reflectă mintea și sufletul meu. Toată ființa mea este transpusă aici, printre rânduri și cuvinte. Prin scris ma eliberez de toate energiile negative si ma incarc cu cele pozitive. In scris ma exprim cu toată ființa mea, așa cum nu as putea vreodată verbal. Scrisul mi-e viața! 

Vă las să vă delectați, așadar. Lectură plăcută! :)


 15 curiozități despre mine:


1. Câți ani am?
R: 30 de acum...

2. Ce zodie sunt?
R: pești

3. Ce desert preferat am?
R: Savarina

4. Ce legumă as mânca non-stop?
R: Roşia

5. Câți frați am?
R: o soră, mai mare

6. Ce gen de filme îmi plac?
R: SF, aventură, romantice, dramă și acțiune

7. Care este actorul meu preferat?
R: Johny Depp

8.  Florile preferate?
R: Orhidee, trandafiri si bujori

9. Ce gen de cărți îmi place să citesc?
R: pshihologice, dezvoltare personală

10. Ce sport prefer?
R: gimnastică medicală

11.  Ce hobby am?
R: fotografia si scrisul

12. Ce mă motivează?
R: familia

13.   Câine sau pisică? 
R: câine 

14. Munte sau mare?
R: ambele   

15.  Cald sau rece?
R: cald 

16. Mirosul adorat?
R: Vanilie 

17. Momentul din zi?
R: Apusul

Despre blog



Acesta este sertarul meu cu gânduri fugitive, este spațiul meu de relaxare, este locul în care revin cu plăcere. Este despre mine şi despre alții, despre sentimente, emoții, despre viață şi existență. Acest blog este lumea mea, refugiul meu! 


Blog de un an!🎊

Blogul meu face un anișor!  😊
Azi se împlinește 1 an de zile de când am început să scriu pe blog.  Nici nu îmi vine să cred că blogul meu face un an. Un an de articole, un an de inspirație, un an de emoții, un an de exprimare liberă, un an de pasiune, un an de postări, un an de refugiu, un an de....un an de...Wow. 👐 

Happy blogging! 🎂

#Foto: Arhivă personală

Blogul meu micuț şi timid s-a născut acum un an de zile, într-o perioadă de repaus, când aveam nevoie de ceva extra, de o animație în viața mea. Un loc numai al meu, în care să mă bucur sau să mă supăr, în care să mă plâng de ceea ce nu îmi convine, un loc în care să mă ascund şi să mă las purtată de vise şi aspirații. De la familie şi până la patrupede, de la gânduri filosofale şi până la cele astrale, de la sănătate la frumusețe şi de la filme şi cărți la viața cum e ea, aventura care m-a cuprins nu are final. Ea tot creşte şi se adânceşti în sufletul meu, odată cu fiecare articol scris din inimă. 

Blogul care îmi poartă amprenta a crescut acum un pic mai mare. Învață să meargă singur de astăzi şi să devină şi mai mare. Nu e celebru, dar e real și profund. Fiecare cuvânt din el este adevărat şi sincer. Scriu cu sufletul şi trăiesc fiecare frază cu intensitate, căci vine din inimă. Secretul ascuns în toate textele făurite cu dragoste pe blog e unul simplu şi frumos. Pur și simplu, acest blog e despre mine. E despre cum cresc eu în viață, despre cum văd eu lucrurile,  despre ce îmi place şi ce îmi displace, despre ce cred eu şi despre ce iubesc eu. 









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu