De ce scriu?
Pentru ca mai mereu sunt întrebata, direct sau subtil, de ce scriu, inafara de plăcerea delectarii….am ajuns și eu sa ma gândesc serios la acest aspect. Cu ce ma ajuta pe mine, de fapt, faptul ca scriu? Este o pasiune frumoasa, dar totuși de ce o fac, mai ales ca nu activez in vreun domeniu artistic? Răspunsul este vindecarea. De orice, de gândurile negative, de probleme și frustrări, de inconstienta.
Scrisul este prezent peste tot, de la scoala si pana la job, chiar si pe retelele sociale. Toata lumea scrie, de nevoie sau de placere. In cazul meu, scrisul este creativ, cu efect terapeutic. Este acel scris ce izvoraste din pasiune, fiind vorba despre transpunerea si materializarea sentimentelor si a gandurilor. Unii dintre noi canta sau danseaza, ori deseneaza pentru a-si exprima sinele, insa eu scriu…
Pentru ca mai mereu sunt întrebata, direct sau subtil, de ce scriu, inafara de plăcerea delectarii….am ajuns și eu sa ma gândesc serios la acest aspect. Cu ce ma ajuta pe mine, de fapt, faptul ca scriu? Este o pasiune frumoasa, dar totuși de ce o fac, mai ales ca nu activez in vreun domeniu artistic? Răspunsul este vindecarea. De orice, de gândurile negative, de probleme și frustrări, de inconstienta.
Scrisul este prezent peste tot, de la scoala si pana la job, chiar si pe retelele sociale. Toata lumea scrie, de nevoie sau de placere. In cazul meu, scrisul este creativ, cu efect terapeutic. Este acel scris ce izvoraste din pasiune, fiind vorba despre transpunerea si materializarea sentimentelor si a gandurilor. Unii dintre noi canta sau danseaza, ori deseneaza pentru a-si exprima sinele, insa eu scriu…
Cine sunt eu?
Mă numesc Ioana.
Sunt acea Ioana timidă, așa cum o ştiu foştii colegi de şcoală şi de liceu, acea Ioana zâmbitoare şi responsabilă, pe care o ştiu cei cu care am studiat la facultate şi acea Ioana silitoare, pe care şi-o amintesc şi acum profesorii. Mai mult decât atât, eu sunt acea Ioana iubitoare, sensibilă şi caldă, mereu neliniştită, dar şi neînțelesă, așa cum mă ştiu prietenii şi familia. Silitoare și serioasă ma știu și colegii și șefii de la job. Ioana, cea cu spirit puternic, poetic şi contemplativ, in timpul liber, tot eu sunt. Voința fermă şi orgoliul definesc aceeaşi Ioana, cu un caracter prudent şi discret cu cei din jur, de altfel greu de apropiat. Ioana, cea blândă, visătoare şi imaginativă eu sunt. Mai sunt cea iubitoare si afectivă cu orice necuvântător. O altă Ioana atât de încăpăţânată şi mai copilăroasă ca mine nu există nicăieri şi pun pariu că nu mai cunoști alta la fel. Toți cei care au făcut parte sau fac parte din viața mea mă ştiu unică.
Cu alte cuvinte, eu sunt o Ioana aparte. Îmi place să stau în natură, să ascult păsărelele cântând și ador să visez cu ochii spre cer. Sunt încă un copil care nu și-a pierdut inocența. Când eram mică, mă uitam la nori și le dădeam viață sub diverse forme, cum ar fi cea de dragon, inimă, cal și altele. Și acum mai fac asta uneori, când evadez din realul zilnic ce ne înconjoară. Deci, dacă mă inviți la iarbă verde sunt în lumea mea. Merg pe stradă și toate bordurile sunt ale mele, doar ale mele, căci le iau pe toate înainte. Toate încălțările mele știu asta și o pot dovedi, săracele. Îmi place foarte mult să cumpăr cadouri și să surprind plăcut persoanele dragi mie. Când mă plictisesc, mă uit la seriale sau ascult muzică, deși Facebook-ul nu prea îmi dă pace. Asta pentru că îmi place la nebunie să fac poze și să le postez atât pe Facebook, cât și pe Instagram. În zilele bune, adică atunci când mă lovește inspirația mă apuc de treabă și scriu pe blog. Spun asta pentru că nu scriu prea des, din cauza timpului care mă răpește cu altele. Cu toate acestea, inspirația mi-este antrenată și la birou, căci mă ocup de promovare și scriu texte faine, conform rezultatelor. Îmi pun talentele în valoare și când sunt la duș. Bine că nu mă întâlnesc prea des cu vecinii. Deci, în timpul liber, dacă nu scriu ori dacă nu stau pe Facebook, cu siguranță dorm sau mă plimb pe afară. Nu sunt sofisticată, accept ușor persoanele noi, dar mă apropii mai greu de ele. Sunt, însă, ceva mai pretențioasă când vine vorba de mâncare. Dacă cumva țipi la mine, să știi că încep să plâng. Pur și simplu nu mă pot abține. Așa că ai grijă. Deși par slabă, atunci când situația o cere pot schimba foaia. Puternică mă știu, fiindcă am trecut cu bine peste multe, dar îmi lipsește doza aceea de tupeu, care te ajută să nu îți pese în momentele neplăcute. Dar lucrez la asta. Îmi iubesc mult de tot cățelul, care e un alintat și jumătate. Sensibilitatea, dar și tăria mea e mama, căci cu ea semăn!
Vă las să vă delectați, așadar. Lectură plăcută! :)
|
Blog de un an!🎊
Azi se împlinește 1 an de zile de când am început să scriu pe blog. Nici nu îmi vine să cred că blogul meu face un an. Un an de articole, un an de inspirație, un an de emoții, un an de exprimare liberă, un an de pasiune, un an de postări, un an de refugiu, un an de....un an de...Wow. 👐
![]() |
#Foto: Arhivă personală |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu