Poezii

POEZIE

Ganduri, fapte, sentimente

Exprima-le pe toate fara regrete.

Fii tu cel care iese din anestezie

Si scrie-ti viata ca o poezie!

Fa ca zilele sa aiba rime,

Vezi cuvintele in profunzime,

Nu renunta nicicand la stralucirea

Ce ne-aduce mostenirea!

Eliberează-ți spiritul

Și oferă mintii tot infinitul.

Croșetează cu andrele,

Vise dulci de caramele!

Emoții stoarse-ntro-o infuzie,

Dorințe sparte și lipite,

Amintiri și inimi tot mai cârpite,

Viața, ca o dulce poezie!

Arata lumii frumusetea,

Puterea implinirii…

Care ofera sufletului multumirea,

In lucrarea firii…

Ghicește-o pe ea!

In mare parte visătoare, dar mereu reala. Fragila și puternica fără îndoiala. Amabila dar periculoasa, prinde ca o sirena frumoasa!

Jovială, dar cu multa sfială…Uneori duala și sentimentala, intotdeauna spirituală.

Plină de compasiune, caută idealul,

Cu gingășie, atinge romantismul!

Vinovata-i de plăcere, ea nu vrea avere. Multă lume o admira, pentru toți e o himera. Foarte expresiva, poate fi pasiva. Cu intuiția la ea, adora senzatia!

Operează totul cu iubirea, se hrăneste cu energia. In războiul conștiinței, își dorește echilibrul ființei. Mistica de fel, poate fi divina, dar și de vina!

Ușor maleabilă, dar atenție, nu influențabilă. Nu minte și totuși e versatilă, aluneca ca o reptila. Se scufunda-n valuri dulci, in apa sarata o încurci!

Din adâncuri se ridica, misterios și fără frica. Apa-i energie infinită, cu candoare se implica. Însă latura întunecată-i ca o furtuna ferecata.

Mereu înoată înapoi și înainte, intre inima și minte. Decât gândește, mai mult simte!

E ea, o vrei dar nu o poți avea!

Love poison

O invitație pentru totdeauna…atât a fost de ajuns…sa se vadă ochi cu ochi ca sa lege suflet cu suflet.

O privire direct in inima și o conexiune aparte s-a înfiripat, intr-o seara de neuitat!

Apoi o atingere a săltat doua ființe intr-un intens pact. Unul pecetluit de un sărut mult râvnit. Și timpul a stat … când fluturi au zburat!

Un el și o ea, unul altuia sa se predea…o vesnicie de-ar putea.

Dar nu mai e printul din povestea mea!

În antiteza cu inima

{Mai exista iubire adevarata? Dar cati mai sunt dispuși sa o manifeste pentru altcineva inafara de propria persoana? Prea putini mai risca, astăzi, sa se lase purtați de sentimente, sa creadă in umanitate și in celălalt, sa își deschidă inima fără perdea, fără protecție și fără îndoiala. Sa aleagă dăruirea și nu primirea. Oamenii aleargă după plăceri trecătoare decât după suflete daruitoare. Și tocmai in goana aceasta de a nu pierde nici o satisfacție egoista, ei pierd legăturile pur autentice. Acele legături care creeaza moșteniri și amintiri de viața dătătoare.}

Profundul a fost înlocuit de fund…

Și totuși, care mai este ancora dintre oameni dacă nu iubirea?

Străinul din suflet

Străin imi ești…

Și inima mi-o oprești

Când la mine te gândești

Și de secrete tu mă dezvelești

Mă testezi și te răzvrătești

Dar pe mine mă dorești

Adevărul tu-l grăiești

Cu vorbe sufletești.

Eu visez să mă iubești

Căci ca mine nu mai găsești

Viața să o împletești

Numai cu virtuți supraomenești

Vrei tu oare să mă cucerești?

Inima să mi-o stăpânești

Și spiritul să mi-l dezlănțuiești

Eu vreau să mă trezești!

Nu să mă amăgești…

Ca o perlă într-o scoică

Nutresc la o reflexie istorică

Ce clădește a sufletului biserică

Cu un fir de viață melodică.

***

Și acum fii mie zeu,

Cu putere și răbdare

Nimic nu este greu

In iubiri legendare.

Inspirație: ~el~

Poem

O, iubitule care-mi vei fi...

Aflați mai multe »

A fost odată ca niciodată

Cățeiii străzii

Doi frați. Un băiat blând și o fata zglobie. Ca un leuț și o căpriță. El apărător și ea ștrengăriță.

Ei doi mereu. Amândoi prin jungla orașului, amândoi in căutarea acoperișului.

Doar ei doi și amândoi cu joaca, împreună cu troaca.

Cu frica și curiozitatea lor, încrederea nu exista in lumea lor.

De nici un an de viața ratacită, ei aveau o șansă mult dorită.

Cu ochii plini de energie și iubire, toată inocenta lor e făr-de suferire.

In voia sorților, doua suflete de copii s-au predat azi sfinților.

Din răutatea oamenilor, doi catei au căzut in capcana morților.

După agonie și manie, ei acum sunt la ceremonie. Si otrava s-a schimbat in simfonie!

(In memoria celor doi catei nevinovați, dar taxați)

NU UCIDEȚI ANIMALELE!

TE IUBESC❣

Te iubesc cu inima,

Tu eşti patima.

Te iubesc cu sufletul înflăcărat,

Te iubesc cu gândul tulburat,

Te iubesc cu mintea,

Te iubesc cu gura însetată

Şi cu ochii-nlăcrimați.

Te iubesc cu zâmbetul pe faţă,
Te iubesc pe viață.

Te iubesc cu dor, cu jale,

Te iubesc tot mai tare...

Te iubesc cu mâna strânsă,

Cu dorință aprinsă.

Te iubesc cu ură,

Te iubesc cu vorbă dură,

Te iubesc în vis și-n scris,

Te iubesc atins

Și cu trupul stins;

Te iubesc acum,

Cu speranța-n scrum.

Te iubesc în viitor,

Cu alint să mor.

Te iubesc oricum,

Fără tine-i fum.

Te iubesc pe tine,

Te iubesc iubire!

Ioana ❤

Melancolie de toamnă

Frig. Plouă afară și-n suflet. E rece. Rece ca gheața. Împrejur, tuse seacă. Iluzie. Sloiuri de oameni. Siluete negre în vânt. Tristețe apăsătoare. Dezolant de gol. Suflete dezbrăcate. Oameni îmbrăcați, înfofoliți. Picături de rouă. Lacrimi de ploaie pe obraz. Ochi sticliți. Îngândurați. Nori învolburați, răzvrătiți pe soartă. Frunze chinuite, resemnate. Copaci stingheri. Aer gri, pustiu. Oraş monoton, toxic. Viață moartă. Zgomot plictisitor. Zile mohorâte şi întunecoase vin şi pleacă. Amorteală sumbră. Timp scurs în întuneric. E un cerc vicios, fără scăpare. Nu poți evada. Te zbați în zadar. E firul vieții, de oameni purtător.