Eliberează-te de ceea ce cred alții despre tine!
Eu sunt una dintre persoanele cărora le pasă de părerea și percepția pe care o au ceilalți oameni despre persoana mea. Specialiștii psihologi spun ca acest lucru este de fapt o slăbiciune a sinelui, care de fapt nu este destul de asumat sau acceptat pe deplin de propria persoană. Eu cred ca adevărul stă în capacitatea noastră de a ne prețui pe sine. Cu cat încerci să faci pe plac altora, cu atât nu te prețuiești pe tine. Scurt și la obiect, cam asta este esența. Pentru ca facem parte dintr-o societate care îți impune anumite standarde sau concepții sau stiluri etc. și tu ca individ ești obligat să le accepți dacă vrei să fii acceptat. Așa a fost de când lumea și pământul. Ca să fii într-un trib, ca să alcătuiești un cătun, să te alături unei comunități, să faci parte dintr-un grup, o companie, ești nevoit să adopți regulile lor, să te modelezi pe tine și să te adaptezi unor alte practici. Cu toții facem asta zi de zi, fie ca conștientizăm sau nu.
Cel mai important însă este să nu te pierzi pe tine însuți în toată treaba asta. Să nu te lași afectat și străpuns de tot ce înseamnă exterior ție. Odată ce îngădui altuia sa intervină în sinele tău, devine tot mai dificil să te prețuiești așa cum ești. Apare teama de a nu fi acceptat sau de a dezamăgi, apare rușinea de a nu fi plăcut de oameni, ezitarea de a ne expune propriul adevăr și convingeri. Adică neîncrederea în propria persoană. Nu de multe ori pățesc să nu îmi dau seama și să nu îmi dau voie să îmi asum propriile calități și reușite, din cauza dificultăților și defectelor prea potențate de părerile altora. Știi care e explicația? Faptul ca lumea tinde să eticheteze omul după o experiență sau o poveste a cărei greutate ne poate strivi. Nu suntem definiți doar de una singura, ci de un cumul, tipar de gândire și comportament. Dar pentru a vedea asta este nevoie de niște lentile fine, cu filtru asupra percepției.
Autenticitatea este scăparea noastră. Dorim să ne proiectăm o imagine în afară cat mai bună și urmăm tendințe moderne, care de fapt nu ne face să ne simțim demni de noi. De aici, orice vorbă neplăcută ne poate indispune și ne încarcă cu energie negativă, simțindu-ne răniți și devalorizați. Este OK să nu știi ceva sau să fii imperfect, ori diferit, pentru ca suntem oameni și tocmai de aceea trebuie să învățăm să ne protejăm trăirile de criticile exterioare. Nu oricine are dreptul să ne cunoască adevăratul sine, pentru ca nu toți sunt capabili să ne iubească așa cum suntem, cu tot cu vulnerabilitățile noastre. Nu se merita să renunțăm la noi doar pentru o imagine plăcută în fața altora. Hai să îți spun un secret: atâta timp cat scopul este autenticitatea și ceilalți nu te plac, nu este nici o problemă. Dar dacă scopul tău este să fii plăcut și nu reușești, atunci apare o problemă. Gândește-te la asta!
Eu sunt una dintre persoanele cărora le pasă de părerea și percepția pe care o au ceilalți oameni despre persoana mea. Specialiștii psihologi spun ca acest lucru este de fapt o slăbiciune a sinelui, care de fapt nu este destul de asumat sau acceptat pe deplin de propria persoană. Eu cred ca adevărul stă în capacitatea noastră de a ne prețui pe sine. Cu cat încerci să faci pe plac altora, cu atât nu te prețuiești pe tine. Scurt și la obiect, cam asta este esența. Pentru ca facem parte dintr-o societate care îți impune anumite standarde sau concepții sau stiluri etc. și tu ca individ ești obligat să le accepți dacă vrei să fii acceptat. Așa a fost de când lumea și pământul. Ca să fii într-un trib, ca să alcătuiești un cătun, să te alături unei comunități, să faci parte dintr-un grup, o companie, ești nevoit să adopți regulile lor, să te modelezi pe tine și să te adaptezi unor alte practici. Cu toții facem asta zi de zi, fie ca conștientizăm sau nu.
Cel mai important însă este să nu te pierzi pe tine însuți în toată treaba asta. Să nu te lași afectat și străpuns de tot ce înseamnă exterior ție. Odată ce îngădui altuia sa intervină în sinele tău, devine tot mai dificil să te prețuiești așa cum ești. Apare teama de a nu fi acceptat sau de a dezamăgi, apare rușinea de a nu fi plăcut de oameni, ezitarea de a ne expune propriul adevăr și convingeri. Adică neîncrederea în propria persoană. Nu de multe ori pățesc să nu îmi dau seama și să nu îmi dau voie să îmi asum propriile calități și reușite, din cauza dificultăților și defectelor prea potențate de părerile altora. Știi care e explicația? Faptul ca lumea tinde să eticheteze omul după o experiență sau o poveste a cărei greutate ne poate strivi. Nu suntem definiți doar de una singura, ci de un cumul, tipar de gândire și comportament. Dar pentru a vedea asta este nevoie de niște lentile fine, cu filtru asupra percepției.
Autenticitatea este scăparea noastră. Dorim să ne proiectăm o imagine în afară cat mai bună și urmăm tendințe moderne, care de fapt nu ne face să ne simțim demni de noi. De aici, orice vorbă neplăcută ne poate indispune și ne încarcă cu energie negativă, simțindu-ne răniți și devalorizați. Este OK să nu știi ceva sau să fii imperfect, ori diferit, pentru ca suntem oameni și tocmai de aceea trebuie să învățăm să ne protejăm trăirile de criticile exterioare. Nu oricine are dreptul să ne cunoască adevăratul sine, pentru ca nu toți sunt capabili să ne iubească așa cum suntem, cu tot cu vulnerabilitățile noastre. Nu se merita să renunțăm la noi doar pentru o imagine plăcută în fața altora. Hai să îți spun un secret: atâta timp cat scopul este autenticitatea și ceilalți nu te plac, nu este nici o problemă. Dar dacă scopul tău este să fii plăcut și nu reușești, atunci apare o problemă. Gândește-te la asta!
Lumea are nevoie de iubire - clișeu sau realitate?
Imagine preluată de pe internet
❤Dacă iubire nu e, nimic nu e!❤
Calitatea vieții depinde de nivelul iubirii, de orice tip ar fi. Nu ți se spune asta ca la tv, cum că pentru o viață sănătoasă trebuie să bei iubire. Nu prea mai ești îndemnat la valori precum empatie, deschidere sufletească, conexiune autentică. Mai degrabă, lumea de astăzi se baricadează în “casa” ei și are tendința de a se apăra, chiar și prin atac. De multe ori ne spunem ca nu mai vrem să simțim, căci sentimentele nu sunt întotdeauna pozitive. Dar dacă ne oprim din a simți tristețe sau dezamăgire, nu putem simți nici iubirea. Iar atunci când nu mai simțim nimic, nu mai suntem umani. Tocmai această calitate ne diferențiază de roboți, căci AI vine puternic în urma noastră.
❤Iubirea este o stare fundamentală ce ar trebui permanentizată!❤
Lumea nu conștientizează ca educația emoțională este la fel de importantă ca și educația cognitivă. Învățăm și studiem toată viața despre toate domeniile, dar ignorăm partea spirituală. Cultivarea stării de bine ar trebui practicată mai mult decât orice altceva, prin introspecție personală și conectare cu ceilalți. Avem nevoie să simțim ca trăim, nu doar să trăim cu tot felul de griji, de temeri și de preocupări materiale. Avem nevoie să iubim și să ne iubim. Pentru ca iubirea este o calitate prețioasa, ce poate fi despachetată în multe feluri. O putem găsi într-un zâmbet sau într-un om care ajută, în sănătate, în liniște sufletească, într-un nivel mai mare de încredere, în credință, în speranța zilei de mâine, în optimism, chiar și în prosperitate și bunăstare fizică și financiară.
❤Iubirea conectează și duce spre evoluție!❤
Noi suntem setați biologic să iubim, iar atunci când nu putem face asta, nu mai funcționăm la unison cu potențialul din noi și devenim inerți. Neuronii din creierul uman se formează și lucrează prin intermediul unor conexiuni, care dacă se întrerup atunci se pierd anumite capacități fizice. La fel este și în iubire și nu doar în cea romantică. Lumea moare încet și sigur, dacă se pierd legăturile bazate pe iubire reală, sub toate formele ei: iubirea față de sine, iubirea aproapelui, iubirea romantică, iubirea de viață. Cu toții avem tendința să uităm ca suntem efemeri și fragili și ca tocmai asta ne face să iubim.
❤Puterea iubirii este nelimitată și ar trebui să profităm de asta!❤
 |
| Imagine preluată de pe internet |
❤Dacă iubire nu e, nimic nu e!❤
Calitatea vieții depinde de nivelul iubirii, de orice tip ar fi. Nu ți se spune asta ca la tv, cum că pentru o viață sănătoasă trebuie să bei iubire. Nu prea mai ești îndemnat la valori precum empatie, deschidere sufletească, conexiune autentică. Mai degrabă, lumea de astăzi se baricadează în “casa” ei și are tendința de a se apăra, chiar și prin atac. De multe ori ne spunem ca nu mai vrem să simțim, căci sentimentele nu sunt întotdeauna pozitive. Dar dacă ne oprim din a simți tristețe sau dezamăgire, nu putem simți nici iubirea. Iar atunci când nu mai simțim nimic, nu mai suntem umani. Tocmai această calitate ne diferențiază de roboți, căci AI vine puternic în urma noastră.
❤Iubirea este o stare fundamentală ce ar trebui permanentizată!❤
Lumea nu conștientizează ca educația emoțională este la fel de importantă ca și educația cognitivă. Învățăm și studiem toată viața despre toate domeniile, dar ignorăm partea spirituală. Cultivarea stării de bine ar trebui practicată mai mult decât orice altceva, prin introspecție personală și conectare cu ceilalți. Avem nevoie să simțim ca trăim, nu doar să trăim cu tot felul de griji, de temeri și de preocupări materiale. Avem nevoie să iubim și să ne iubim. Pentru ca iubirea este o calitate prețioasa, ce poate fi despachetată în multe feluri. O putem găsi într-un zâmbet sau într-un om care ajută, în sănătate, în liniște sufletească, într-un nivel mai mare de încredere, în credință, în speranța zilei de mâine, în optimism, chiar și în prosperitate și bunăstare fizică și financiară.
❤Iubirea conectează și duce spre evoluție!❤
Noi suntem setați biologic să iubim, iar atunci când nu putem face asta, nu mai funcționăm la unison cu potențialul din noi și devenim inerți. Neuronii din creierul uman se formează și lucrează prin intermediul unor conexiuni, care dacă se întrerup atunci se pierd anumite capacități fizice. La fel este și în iubire și nu doar în cea romantică. Lumea moare încet și sigur, dacă se pierd legăturile bazate pe iubire reală, sub toate formele ei: iubirea față de sine, iubirea aproapelui, iubirea romantică, iubirea de viață. Cu toții avem tendința să uităm ca suntem efemeri și fragili și ca tocmai asta ne face să iubim.
❤Puterea iubirii este nelimitată și ar trebui să profităm de asta!❤
Fă din probleme, oportunități de creștere
Exact așa! Ai greșit și nu știi ce să faci? Ești tras la răspundere pentru ceva ce poate nu ți-ai dorit sau nu ai gândit? Ești nedreptățit? Ei bine, e momentul să începi să transformi acea greșeală sau problema într-o șansă de a îți sparge barierele emoționale, profesionale, temporale și spațiale. E timpul pentru a lua taurul de coarne, cum se zice în popor, și a căuta soluțiile care poate trebuiau demult căutate. Dar ce să vezi, zona de confort este mai dulce de cele mai multe ori. Și atunci îți trebuie un șut în fund pentru a face un pas înainte, pe românește!
Exact așa! Ai greșit și nu știi ce să faci? Ești tras la răspundere pentru ceva ce poate nu ți-ai dorit sau nu ai gândit? Ești nedreptățit? Ei bine, e momentul să începi să transformi acea greșeală sau problema într-o șansă de a îți sparge barierele emoționale, profesionale, temporale și spațiale. E timpul pentru a lua taurul de coarne, cum se zice în popor, și a căuta soluțiile care poate trebuiau demult căutate. Dar ce să vezi, zona de confort este mai dulce de cele mai multe ori. Și atunci îți trebuie un șut în fund pentru a face un pas înainte, pe românește!
Ce spune oglinda ta despre tine?
Aud de la mulți oameni ca se consideră persoane bune. “Eu am suflet bun”, “eu sunt un om bun”, “nu sunt o persoană rea”. Dar mereu există o virgulă.
Ei bine, fix acea virgulă care urmează ar trebui să ne dea de gândit. Suntem cu adevărat așa cum susținem sau doar ne păcălim singuri ori vrem să afișăm altceva? Poate unii încearcă să fie buni, își impun asta sau doar cred ca sunt buni în esență. Asta nu înseamnă ca sunt așa cum pretind. Vezi tu, bunătatea exclamata este relativă, e în funcție de ce crede fiecare ca înseamnă.
A fi om bun nu este tot una cu a nu face rău în mod direct sau a face bine. E mai mult decât atât, a fi bun e despre a primi răul cuiva fără a-l întoarce. A fi bun înseamnă a nu dori răul altuia, a nu ura, a nu gândi sau vorbi de rău pe celălalt, a nu face probleme cuiva sau a nu blama pe cineva.
A avea conștiința împăcată nu este același lucru cu a fi om bun. Până și un om rău poate avea conștiința împăcată, dar nu curata. Aici e diferența, oameni buni. Viața e dură și de multe ori te pune în posturi greu de dus, iar tot ce contează e cum reacționezi sau manageriezi situațiile, gândurile, emoțiile și energiile negative ce vin asupra ta.
Omule bun, nu te mai considera bun dacă nu conștientizezi realitatea. Reacțiile tale, vorbele sau faptele pot fi de cele mai multe ori rele pentru altcineva, pot răni și atunci degeaba te crezi bun dacă provoci rău.
Uită-te mai bine în oglindă și spune ce vezi, fără scuze și fara superficialitate. Analizează ce spui și ce faci. Apoi vei ști…
Aud de la mulți oameni ca se consideră persoane bune. “Eu am suflet bun”, “eu sunt un om bun”, “nu sunt o persoană rea”. Dar mereu există o virgulă.
Ei bine, fix acea virgulă care urmează ar trebui să ne dea de gândit. Suntem cu adevărat așa cum susținem sau doar ne păcălim singuri ori vrem să afișăm altceva? Poate unii încearcă să fie buni, își impun asta sau doar cred ca sunt buni în esență. Asta nu înseamnă ca sunt așa cum pretind. Vezi tu, bunătatea exclamata este relativă, e în funcție de ce crede fiecare ca înseamnă.
A fi om bun nu este tot una cu a nu face rău în mod direct sau a face bine. E mai mult decât atât, a fi bun e despre a primi răul cuiva fără a-l întoarce. A fi bun înseamnă a nu dori răul altuia, a nu ura, a nu gândi sau vorbi de rău pe celălalt, a nu face probleme cuiva sau a nu blama pe cineva.
A avea conștiința împăcată nu este același lucru cu a fi om bun. Până și un om rău poate avea conștiința împăcată, dar nu curata. Aici e diferența, oameni buni. Viața e dură și de multe ori te pune în posturi greu de dus, iar tot ce contează e cum reacționezi sau manageriezi situațiile, gândurile, emoțiile și energiile negative ce vin asupra ta.
Omule bun, nu te mai considera bun dacă nu conștientizezi realitatea. Reacțiile tale, vorbele sau faptele pot fi de cele mai multe ori rele pentru altcineva, pot răni și atunci degeaba te crezi bun dacă provoci rău.
Uită-te mai bine în oglindă și spune ce vezi, fără scuze și fara superficialitate. Analizează ce spui și ce faci. Apoi vei ști…
Tu ce varsta ai, de fapt?
Eu am trecut de 30 de ani, dar simt ca sunt de 20. Acolo am ramas de cand am realizat ca varsta biologica nu reflecta mentalitatea sau de ce nu, si aspectul fizic in cazul meu. Multi ar putea spune ca sunt prea copilaroasa ori imatura, dar de fapt fiecare are o alta varsta diferita de cea din buletin. E o chestie psihologică demonstrată științific.
Eu am trecut de 30 de ani, dar simt ca sunt de 20. Acolo am ramas de cand am realizat ca varsta biologica nu reflecta mentalitatea sau de ce nu, si aspectul fizic in cazul meu. Multi ar putea spune ca sunt prea copilaroasa ori imatura, dar de fapt fiecare are o alta varsta diferita de cea din buletin. E o chestie psihologică demonstrată științific.
Să ne amintim care este cheia fericirii în această viață
Hai să facem cu toții un mic exercițiu! :)
Să ne amintim ca suntem suflete, mai degrabă decât chipuri. Suntem suflete pe calea destinului și în călătoria evoluției. Nu există o competiție între suflete, ci fiecare are calea lui. E o călătorie de grup, către conștiința, în care trebuie să cooperăm unii cu alții. Nu să ne calcam unii pe alții în picioare. Ultimul valorează la fel de mult ca și primul.
Hai să facem cu toții un mic exercițiu! :)
Să ne amintim ca suntem suflete, mai degrabă decât chipuri. Suntem suflete pe calea destinului și în călătoria evoluției. Nu există o competiție între suflete, ci fiecare are calea lui. E o călătorie de grup, către conștiința, în care trebuie să cooperăm unii cu alții. Nu să ne calcam unii pe alții în picioare. Ultimul valorează la fel de mult ca și primul.
Mergi cu pași mici, dar niciodată înapoi!
Unde e graba? La final, toti ajungem acolo. Important e sa te poti delecta de parcurs. Să înțelegi și să realizezi ceva, ca să nu pleci aevea.
Unde e graba? La final, toti ajungem acolo. Important e sa te poti delecta de parcurs. Să înțelegi și să realizezi ceva, ca să nu pleci aevea.
De ce prostii au mereu succes in viata?
Desi suna cam brutal, eu imi pun aceasta intrebare mai mereu si ma gandesc cum e posibil ca oamenii prosti, pe care ii cunosc sau nu, dar care stiu sigur ca nu au un nivel de inteligenta prea ridicat, o cultura generală bogata si o educatie vastasau un coeficient de desteptaciune mare, totusi au o viata mult mai buna decat a celor care se vede ca sunt net mai bine pregatiti pentru un trai meritos.
Desi suna cam brutal, eu imi pun aceasta intrebare mai mereu si ma gandesc cum e posibil ca oamenii prosti, pe care ii cunosc sau nu, dar care stiu sigur ca nu au un nivel de inteligenta prea ridicat, o cultura generală bogata si o educatie vastasau un coeficient de desteptaciune mare, totusi au o viata mult mai buna decat a celor care se vede ca sunt net mai bine pregatiti pentru un trai meritos.
Eu cum îmi vorbesc?
Știai ca blocajele din relațiile și din comunicarea cu ceilalți sunt la origine blocaje în relația cu noi înșine? Unul dintre motivele pentru care ne e greu să le vorbim altora e pentru că nu prea știm cum să vorbim cu noi înșine. Ati observant asta? Cand nu ne acceptam pe noi asa cum suntem, ne vine greu sa relationam cu cei din jur si suntem nemultumiti. Propun sa analizam mai bine relatia cu noi insine si apoi sa aflam de unde apar toate problemele cu care ne confruntam.
Noi comunicam ceea ce suntem, exact ca zicala aia care ne spune ca ”suntem ceea ce mancam”. Si in cazul acesta, sfera comunicarii personale este direct influentata de credintele personale, acele povesti pe care le credem despre noi, despre viata, moarte sau relatii. Cu toții crestem intr-un anumit fel, ne dezvoltam fizic si mintal intr-o maniera direct proportionala cu mediul din care provenim, cu acele convingeri dobandite din diverse experiente, de la familie, cu stilul de viata si cu valorile personale. Toate devin, de fapt, reguli de viata ce functioneaza ca un auto-portret atat cultivat cat si mostenit.
Cu siguranta, unii dintre noi am crescut cu idei din copilarie, care ne spun și astăzi cum credem ca ar trebui sa fie lucrurile. De exemplu, preconceptia conform careia notele bune de la scoala ne vor aduce satisfactii, este una dintre ele si arata ca punem accent pe nevoia de a raspunde asteptarilor celorlalti si mai putin pe adevarul interior. Desi continuam sa ne ghidam dupa astfel de credinte, sinele nostru interior iese la suprafata prin instincte care intra in contradictie cu tot ce credem. De aici apar blocajele comunicarii, precum evitarea sau tacerea.
Toti ne dorim relatii mai bune, dar tot noi suntem cei care ne autosabotam pornind de la ceea ce credem si spunem despre noi. Unul dintre marii sabotori ai nostri este tocmai comparatia. Nevoia noastră de dreptate și reciprocitate ne face să uităm că relațiile interumane se bazează mai mult pe schimburi și pe felurile în care ne completăm decât pe asemănări. Atunci cand ne comparam cu cineva si incercam sa devenim la fel, apare frustrarea si sentimentul ca nu suntem destul de buni. Practic, involuntar punem accentul pe ceea ce ne lipseste si nu pe ceea ce aducem in plus.
Daca constientizam aceste lucruri, ne dam voie sa simtim si incepem sa ne privim cu mai mult respect de sine. Aici intervine asumarea propriilor nevoi, iar acest concept reprezinta eliberarea si iubirea fata de sine, ceea ce inseamna implinirea noastra.
Știai ca blocajele din relațiile și din comunicarea cu ceilalți sunt la origine blocaje în relația cu noi înșine? Unul dintre motivele pentru care ne e greu să le vorbim altora e pentru că nu prea știm cum să vorbim cu noi înșine. Ati observant asta? Cand nu ne acceptam pe noi asa cum suntem, ne vine greu sa relationam cu cei din jur si suntem nemultumiti. Propun sa analizam mai bine relatia cu noi insine si apoi sa aflam de unde apar toate problemele cu care ne confruntam.
Noi comunicam ceea ce suntem, exact ca zicala aia care ne spune ca ”suntem ceea ce mancam”. Si in cazul acesta, sfera comunicarii personale este direct influentata de credintele personale, acele povesti pe care le credem despre noi, despre viata, moarte sau relatii. Cu toții crestem intr-un anumit fel, ne dezvoltam fizic si mintal intr-o maniera direct proportionala cu mediul din care provenim, cu acele convingeri dobandite din diverse experiente, de la familie, cu stilul de viata si cu valorile personale. Toate devin, de fapt, reguli de viata ce functioneaza ca un auto-portret atat cultivat cat si mostenit.
Cu siguranta, unii dintre noi am crescut cu idei din copilarie, care ne spun și astăzi cum credem ca ar trebui sa fie lucrurile. De exemplu, preconceptia conform careia notele bune de la scoala ne vor aduce satisfactii, este una dintre ele si arata ca punem accent pe nevoia de a raspunde asteptarilor celorlalti si mai putin pe adevarul interior. Desi continuam sa ne ghidam dupa astfel de credinte, sinele nostru interior iese la suprafata prin instincte care intra in contradictie cu tot ce credem. De aici apar blocajele comunicarii, precum evitarea sau tacerea.
Toti ne dorim relatii mai bune, dar tot noi suntem cei care ne autosabotam pornind de la ceea ce credem si spunem despre noi. Unul dintre marii sabotori ai nostri este tocmai comparatia. Nevoia noastră de dreptate și reciprocitate ne face să uităm că relațiile interumane se bazează mai mult pe schimburi și pe felurile în care ne completăm decât pe asemănări. Atunci cand ne comparam cu cineva si incercam sa devenim la fel, apare frustrarea si sentimentul ca nu suntem destul de buni. Practic, involuntar punem accentul pe ceea ce ne lipseste si nu pe ceea ce aducem in plus.
Daca constientizam aceste lucruri, ne dam voie sa simtim si incepem sa ne privim cu mai mult respect de sine. Aici intervine asumarea propriilor nevoi, iar acest concept reprezinta eliberarea si iubirea fata de sine, ceea ce inseamna implinirea noastra.
Ghidul vieții, Universul
Mereu am crezut in puterea destinului, in acea zicala care spune ca toți oamenii au povestea lor deja scrisă in stele, depanata intr-o bobina de ața, ascunsa intr-o clepsidra uriașă și dăruită de o putere mai presus de orice pe lumea aceasta. Ca este Universul sau Divinitatea, forța ancestrala exista și se manifesta pe toate planurile și in viețile tuturor oamenilor, fie ca știm ori nu.
Mereu am crezut in puterea destinului, in acea zicala care spune ca toți oamenii au povestea lor deja scrisă in stele, depanata intr-o bobina de ața, ascunsa intr-o clepsidra uriașă și dăruită de o putere mai presus de orice pe lumea aceasta. Ca este Universul sau Divinitatea, forța ancestrala exista și se manifesta pe toate planurile și in viețile tuturor oamenilor, fie ca știm ori nu.
Sa crezi in bine!
Am fost crescuti cu credinta asta de a pune raul inainte la orice, pentru a nu fi mai apoi surprinsi sau devastati. La orice intamplare este mai usor sa te astepti ca se va intampla ceva rau, decat sa speri ca va fi bine. Acest mecanism s-a format tocmai din dorinta de a ne feri de dezamagire. Dar asta ar inseamna sa ucidem din start speranta…
Am fost crescuti cu credinta asta de a pune raul inainte la orice, pentru a nu fi mai apoi surprinsi sau devastati. La orice intamplare este mai usor sa te astepti ca se va intampla ceva rau, decat sa speri ca va fi bine. Acest mecanism s-a format tocmai din dorinta de a ne feri de dezamagire. Dar asta ar inseamna sa ucidem din start speranta…
DRAGOSTEA - printre VIRUSI, ARME SI CUTREMURE
Bilantul realitatii actuale arata cam asa: acum doi ani pandemie, acum un an razboi si in prezent cutremure, accidente și alte evenimente nefaste.
Ecautia aceasta a devenirii umanitatii, este destul de complicata si plina de lectii existentiale. Cu toate acestea, totul in viata are o ascensiune si o decadere, un inceput si un sfarsit asa cum ne-a demonstrat istoria. Lumea s-a confruntat mereu cu diverse calamitati si intr-un fel sau altul le-a depasit. Insa, atunci cand dezastrele sunt provocate, cele naturale vin si mai aspru asupra lumii. Pe langa poluare, defrisare, incalzirea globala si subtierea stratului de ozon din atmosfera, furtunile si inundatiile sau cutremurele vin ca un raspuns universal la actiunile omenirii.
Bilantul realitatii actuale arata cam asa: acum doi ani pandemie, acum un an razboi si in prezent cutremure, accidente și alte evenimente nefaste.
Ecautia aceasta a devenirii umanitatii, este destul de complicata si plina de lectii existentiale. Cu toate acestea, totul in viata are o ascensiune si o decadere, un inceput si un sfarsit asa cum ne-a demonstrat istoria. Lumea s-a confruntat mereu cu diverse calamitati si intr-un fel sau altul le-a depasit. Insa, atunci cand dezastrele sunt provocate, cele naturale vin si mai aspru asupra lumii. Pe langa poluare, defrisare, incalzirea globala si subtierea stratului de ozon din atmosfera, furtunile si inundatiile sau cutremurele vin ca un raspuns universal la actiunile omenirii.
2023 - al șaptelea an al destinului
Crezi sau nu in numerologie, in astrologie sau in destin, totul tine de vibrații de energie. Universul este legat de fiecare dintre noi, prin astre, numere și zodii. Toate au semnificații aparte ai personale. Nici mie nu-mi place matematica, dar cifrele sunt esențiale in mai toate domeniile vieții.
Crezi sau nu in numerologie, in astrologie sau in destin, totul tine de vibrații de energie. Universul este legat de fiecare dintre noi, prin astre, numere și zodii. Toate au semnificații aparte ai personale. Nici mie nu-mi place matematica, dar cifrele sunt esențiale in mai toate domeniile vieții.
Printul din poveste nu exista!
Inevitabil, viata îți scoate in cale tot felul de pretendenți. Da, despre ei spun, acei masculi care nu au pereche sau de ce nu, care vor ceva extra. Sunt multe soiuri de bărbați cu și fără partenere, care încearcă marea cu sarea. Acest tip face parte din categoria celor care nu pot intelege sensul însăși existentei. Sunt cei care apelează la tot felul de mijloace, care sa le umple vidul propriei vieți.
De-a lungul vieții, vrând nevrând ai parte de cel puțin o varietate de bărbați care te curtează la un moment dat, draga femeie. Sau care îți fac avansuri, mai pe șleau. De la cei mai pampalai, care habar nu au ce vor, pana la cei mai abili și vicleni masculi care te pot păcăli. O femeie are obligația de a alege varianta potrivită, pentru o viața sănătoasă.
Inevitabil, viata îți scoate in cale tot felul de pretendenți. Da, despre ei spun, acei masculi care nu au pereche sau de ce nu, care vor ceva extra. Sunt multe soiuri de bărbați cu și fără partenere, care încearcă marea cu sarea. Acest tip face parte din categoria celor care nu pot intelege sensul însăși existentei. Sunt cei care apelează la tot felul de mijloace, care sa le umple vidul propriei vieți.
De-a lungul vieții, vrând nevrând ai parte de cel puțin o varietate de bărbați care te curtează la un moment dat, draga femeie. Sau care îți fac avansuri, mai pe șleau. De la cei mai pampalai, care habar nu au ce vor, pana la cei mai abili și vicleni masculi care te pot păcăli. O femeie are obligația de a alege varianta potrivită, pentru o viața sănătoasă.
Sensul vieții…
Te-ai întrebat vreodată care este sensul vieții? Al vieții tale sau așa in general…
De ce exista viața sau de ce existi tu?
Eu ma întreb adesea astfel de lucruri și mereu încerc sa găsesc răspunsuri in carti. Pentru ca doar cărțile pot explica ce ești, de ce ești, ce simți, cum sa fii și ce poți sa fii. Fără cărțile, care exista de când lumea din experiențele veacurilor, am trai debusolați, fără sens.
Te-ai întrebat vreodată care este sensul vieții? Al vieții tale sau așa in general…
De ce exista viața sau de ce existi tu?
Eu ma întreb adesea astfel de lucruri și mereu încerc sa găsesc răspunsuri in carti. Pentru ca doar cărțile pot explica ce ești, de ce ești, ce simți, cum sa fii și ce poți sa fii. Fără cărțile, care exista de când lumea din experiențele veacurilor, am trai debusolați, fără sens.
Sa te ferească Dumnezeu de omul prost care se crede deștept
N-ai cum! Mereu dai peste unul din specia asta. El coexista cu tine intr-un număr foarte mare și vrând nevrând ai de-a face cu unul, fie el străin sau nu.
E genul acela care in prostia lui crede și transmite prin orice ca el e mai deștept decat tine. Știi ce face, nu?
N-ai cum! Mereu dai peste unul din specia asta. El coexista cu tine intr-un număr foarte mare și vrând nevrând ai de-a face cu unul, fie el străin sau nu.
E genul acela care in prostia lui crede și transmite prin orice ca el e mai deștept decat tine. Știi ce face, nu?
Ce ne scapa oare?
Pentru cei mereu nemulțumiți, pentru cei ce se simt neîmpliniti, cei care sunt triști, cei care își trăiesc viața pentru alții sau cum vor alții, ce pierd ei din vedere?
Pentru cei mereu nemulțumiți, pentru cei ce se simt neîmpliniti, cei care sunt triști, cei care își trăiesc viața pentru alții sau cum vor alții, ce pierd ei din vedere?
Totul începe de la cunoașterea de sine, pentru a găsi starea de împăcare și echilibru interior. Pe lângă emoțiile din care suntem construiți și care se manifesta intr-un fel sau altul, societatea in care trăim, are un rol semnificativ in modelarea culturii si a stilului nostru emoțional individual.
Totul începe de la cunoașterea de sine, pentru a găsi starea de împăcare și echilibru interior. Pe lângă emoțiile din care suntem construiți și care se manifesta intr-un fel sau altul, societatea in care trăim, are un rol semnificativ in modelarea culturii si a stilului nostru emoțional individual.
Anul nou, eul vechi
Ok! Anul e nou, lucrurile sunt noi, hainele sunt noi, dar obiceiurile sunt noi sau aceleași dintotdeauna? Eul interior e nou sau a rămas la fel, cu vechile gânduri și temeri?
Știi cum își innoiesc serpii pielea? Ei își schimba pielea veche cu una noua, lăsând in urma o carcasa uscata și goală. Astfel, ei se înnoiesc in esența așa cum ar trebui și tu sa te înnoiesti spiritual. E destul de greu, fiind învățați așa cum suntem de obicei. A te schimba de haine e ușor, dar a face o schimbare in tine presupune mai mult efort și ieșire din zona de confort.
Meditează puțin asupra acestei teme de introspectie personală. Tu ce faci pentru a te îmbunătăți? Ce trebuie schimbat la tine pentru a progresa? La tine e schimbarea sau in jur? Schimbare de mediu sau schimbare interioară? Se zice ca dacă schimbi mediul sau cercul in care activezi, poți produce și schimbarea in tine. Dar totuși...oamenii și mediul vor fi mereu la fel intr-o oarecare măsura și atunci se pune problema dacă nu cumva la tine e cheia.
Ok! Anul e nou, lucrurile sunt noi, hainele sunt noi, dar obiceiurile sunt noi sau aceleași dintotdeauna? Eul interior e nou sau a rămas la fel, cu vechile gânduri și temeri?
Știi cum își innoiesc serpii pielea? Ei își schimba pielea veche cu una noua, lăsând in urma o carcasa uscata și goală. Astfel, ei se înnoiesc in esența așa cum ar trebui și tu sa te înnoiesti spiritual. E destul de greu, fiind învățați așa cum suntem de obicei. A te schimba de haine e ușor, dar a face o schimbare in tine presupune mai mult efort și ieșire din zona de confort.
Meditează puțin asupra acestei teme de introspectie personală. Tu ce faci pentru a te îmbunătăți? Ce trebuie schimbat la tine pentru a progresa? La tine e schimbarea sau in jur? Schimbare de mediu sau schimbare interioară? Se zice ca dacă schimbi mediul sau cercul in care activezi, poți produce și schimbarea in tine. Dar totuși...oamenii și mediul vor fi mereu la fel intr-o oarecare măsura și atunci se pune problema dacă nu cumva la tine e cheia.
Oracolul vieții - ciornă
***Doamne, impaca-te cu mine***
Cateodata ma gandesc ca Dumnezeu e de fapt in constiinta noastra, care se joaca cu noi. Stau si imi dau seama ca de cele mai multe ori ne precipitam atat de mult, de consumam enorm si ne incalcim in prea multe ganduri și probleme, din cauza unor situatii care se intampla pur si simplu sau a unor greseli pe care le facem cu totii la un moment dat sau a unor necazuri care se abat către noi. Treaba importanta este ce se intampla dupa. Si aici intervine constiinta, care fie ne pune pe jar fie ne lasa reci.
Oameni de evitat!
In jurul nostru exista mii și mii de tipologii de oameni și de caractere. Zilnic interacționăm cu diferiți oameni, atât in mediul profesional cât și in cel personal. Cât timp trăim intram in contact cu tot felul de tipuri de oameni, care ba ne ajuta ba ne afectează emoțional.
Agonie
Voi fi vreodata fericita sau multumita pe deplin?
Asta cred ca e intrebarea multora dintre noi, ascunsa adanc in suflet si ramasa asa in aer, fara raspuns…tot cautand o explicatie, un motiv, o speranta in altceva, chiar daca le e bine sau cel putin nu le e prea rau.
Intr-o lume rea...
Intr-o lume rea și nepăsătoare, cruda și prea puțin toleranta, o lume avara in care oamenii se rănesc unii pe alții, se bârfesc și se joaca unii cu alții, ești tu. Intr-o lume in care toți se lupta între ei, o lume unde este ura și dispreț, amăgire și minciuna, ironizare și demoralizare, inloc de iubire și înțelegere, toleranta și ajutare, existi tu.
Șofer învățăcel
Am o întrebare pentru toți șoferii din lume :) Șoferule dragă, îți mai aduci aminte oare de primele cursuri de condus? Ții minte emoțiile acelea de la început? Nebunia aia de adrenalină de la primele lecții in trafic?
Vreau să îți amintesc eu, căci ce să vezi, m-am apucat și eu înfocată nevoie mare de școala de șoferi și trebuie să deschid artificiile. Cum toată lumea s-a lansat în arta condusului odată cu majoratul, eu am zis sa fiu diferită și să mai aștept. Și am așteptat mult și bine...mașina. Probabil a luat-o prințul :))). Intr-un târziu, m-am deșteptat și m-am apucat de scoala de șoferi, cu teama și sfială. Era teama aceea că vremea propice a trecut, dar și sfiala de acel ceva nou. Era mai mult o delăsare și o amânare continuă, până am zis stop. Păi cum altfel? Vorba instructorului, om priceput, “toți specimenii au permis și tu nu?” Atât a trebuit!
Nu te opri din mers!
See no evil, hear no evil, feel no evil, just walk!
Mă declar o fană a călătoriilor de orice tip, fie ele imaginare, spirituale sau fizice. De fiecare dată când reuşesc şi am timp şi resursele necesare, mă avânt în plecări atât spontane, cat şi planificate. Atât de iarnă, cât şi de vară. Atât interioare, cât și exterioare. Până acum am atins câteva destinații interne şi externe, iar de acum încolo mai e timp şi de altele. Dar oricât de frumoase pot fi aceste destinații, cea mai frumoasă este călătoria spre ele sau aşa ar trebui să fie.
Ador să merg. Să merg pas cu pas pe jos în plimbări agale și să adun câte ceva, să merg cu bicicleta în viteză și să îmbrăţişez fiecare cale, să merg cu maşina linistită pe drumuri goale și să le umplu cu ardoare, să mă înalț printre nori cu avionul şi să mă bucur până la ultima secundă de călătoria în sine.
See no evil, hear no evil, feel no evil, just walk!
Mă declar o fană a călătoriilor de orice tip, fie ele imaginare, spirituale sau fizice. De fiecare dată când reuşesc şi am timp şi resursele necesare, mă avânt în plecări atât spontane, cat şi planificate. Atât de iarnă, cât şi de vară. Atât interioare, cât și exterioare. Până acum am atins câteva destinații interne şi externe, iar de acum încolo mai e timp şi de altele. Dar oricât de frumoase pot fi aceste destinații, cea mai frumoasă este călătoria spre ele sau aşa ar trebui să fie.
Ador să merg. Să merg pas cu pas pe jos în plimbări agale și să adun câte ceva, să merg cu bicicleta în viteză și să îmbrăţişez fiecare cale, să merg cu maşina linistită pe drumuri goale și să le umplu cu ardoare, să mă înalț printre nori cu avionul şi să mă bucur până la ultima secundă de călătoria în sine.
Sărbătorește copilăria!
Ziua copilului…este o zi care mă duce cu gândul la copilăria mea, la copilăria tuturor, acea perioadă fără griji, când totul din jur pare ireal de frumos şi uşor. Copilul din mine încă îşi mai aduce aminte de zilele vesele, de clipele de neuitat în care totul părea să fie aşa cum voiam eu, când nu aveam alte griji decât să mănânc şi să mă joc cu alţi copii. Acum, însă, totul pare desprins dintr-o poveste fantastică, dintr-un vis desprins din Rai...
Poate că nu ne vom revedea niciodată… cum vom fi atunci?
Gândindu-mă la iubirile eșuate, am ajuns la unele concluzii care au fost validate si de alte persoane, dar si de unele articole științifice. Dacă până nu demult credeam ca tot ceea ce contează este iubirea si ca celalalt poate deveni cu timpul ceea ce ai tu nevoie, timpul mi-a demonstrat exact contrariul. Nu există povesti, nici prinți și prințese, nici zâne care să transforme broscoiul într-un cavaler șarmant și bine educat. În realitate, există doar copii, băieței și fetițe, care învață de la părinții lor ce este iubirea și o manifestă mai departe exact așa cum au primit-o încă din sânul propriei familii. Destul de interesantă această ipoteză, nu?
Ce să vezi? E și adevarată, mai ales că toți suntem conștienți de acest fapt, dar nu îl exploatăm. Mai degrabă, folosim această afirmație ca scuză sau acuză în certurile de cuplu, fără să vedem și adevărul din spatele ei. Căci până la urmă la asta se reduce totul, la familie, cum cum ai fost învațat de mic si la cât de conștient ești de acest lucru. Mulți dintre noi nu suntem sau nu acceptăm acest adevăr, iar acest fapt deschide drumul către eșec.
Deunăzi, o amică a afirmat în timpul unei discuții despre relatii, că este importantă si familia băiatului sau a fetei, atunci când facem alegerea. De aici parcă a pornit procesul de validare a tot ceea ce știam deja. Trebuie sa recunoaștem, pe de alta parte, că orice flacără a iubirii trupești care pâlpâie în sufletul muritorilor este amestecată întotdeauna cu multă prostie și patimă. Acestea, dacă nu sunt gestionate cum trebuie, aduc cu sine despărțirea.
Gândindu-mă la iubirile eșuate, am ajuns la unele concluzii care au fost validate si de alte persoane, dar si de unele articole științifice. Dacă până nu demult credeam ca tot ceea ce contează este iubirea si ca celalalt poate deveni cu timpul ceea ce ai tu nevoie, timpul mi-a demonstrat exact contrariul. Nu există povesti, nici prinți și prințese, nici zâne care să transforme broscoiul într-un cavaler șarmant și bine educat. În realitate, există doar copii, băieței și fetițe, care învață de la părinții lor ce este iubirea și o manifestă mai departe exact așa cum au primit-o încă din sânul propriei familii. Destul de interesantă această ipoteză, nu?
Ce să vezi? E și adevarată, mai ales că toți suntem conștienți de acest fapt, dar nu îl exploatăm. Mai degrabă, folosim această afirmație ca scuză sau acuză în certurile de cuplu, fără să vedem și adevărul din spatele ei. Căci până la urmă la asta se reduce totul, la familie, cum cum ai fost învațat de mic si la cât de conștient ești de acest lucru. Mulți dintre noi nu suntem sau nu acceptăm acest adevăr, iar acest fapt deschide drumul către eșec.
Deunăzi, o amică a afirmat în timpul unei discuții despre relatii, că este importantă si familia băiatului sau a fetei, atunci când facem alegerea. De aici parcă a pornit procesul de validare a tot ceea ce știam deja. Trebuie sa recunoaștem, pe de alta parte, că orice flacără a iubirii trupești care pâlpâie în sufletul muritorilor este amestecată întotdeauna cu multă prostie și patimă. Acestea, dacă nu sunt gestionate cum trebuie, aduc cu sine despărțirea.
PUTERILE UNEI FEMEI
Ai avut vreodată feelingul acela ca ești femeie și ești mai slaba decât un bărbat? In sensul ca bărbații nu plang, dar tu te consumi de un infinit de ori mai mult decât o fac ei. Sau tu, ca femeie, ești firava in comparație cu un bărbat și nu ai puterea lor fizică, nu ai curajul lor neînfricat, nu ai autoritatea aceea pe care ei o au sau cel puțin o disimulează. Poate nu suntem egali, dar suntem la fel de capabili cu toții de toate. Poate nu avem aceleași șanse, dar atât ei cât și noi putem realiza aceleași lucruri în maniere diferite. Eu asta cred! Trebuie doar sa avem încredere în puterile noastre.
ÎNCREDEREA ÎN SINE - o problema ascunsă pentru majoriatea oamenilor
Tu consideri ca ai destula încredere în tine?
Dacă ești sinceră cu tine vei afla că oricât de stăpână pe propria persoana crezi că ești sau oricât de mult succes ai, tot nu ești îndeajuns de sigură în propriile forțe, tot ai zile când te subevaluezi și te simți confuză. Și de aici pleacă întreaga problemă. Chiar dacă îți asumi tot mai multe responsabilități sau îți asumi anumite riscuri pentru a reuși, mereu va exista un sâmbure care te face să eziti, să ai îndoieli, să te temi să mergi mai departe. Este vorba despre acea calitate care îi scoate în evidență pe unii oameni și care este destul de greu de definit. Căci și cei mai de succes oameni au problema încrederii de sine. Este acel ceva ce exprimă nesiguranta și frica de eșec. Acea senzație de neliniște când te confrunți cu ceva nou.
Tu consideri ca ai destula încredere în tine?
Când nu mai e nimic de spus, atunci soarele a apus
Ce mai rămâne când se lasă tăcerea? Când ochii nu se mai văd și când totul e gol?
Deși ai vrut, nu s-a mai putut. Ai încercat cu tot dinadinsul sa dovedești ca merge, dar in zadar te-ai zbătut. Toate compromisurile, toate speranțele ai toate dorințele au fost zdrobite sub valul de gloanțe oarbe. Sub imperiul de vorbe fade. Cuvintele amare au stricat dulcele gust din zare. Certurile au strâmbat orizontul drept din fata. Viitorul nu mai e legat cu ața. Totul e in ceata...
Puterea s-a transformat in toxina, iar războiul a mâncat scopul. Timpul a ucis pasiunea și suferinta a alungat ....promisiunea s-a spulberat.
Ai crezut ca ești slab și vulnerabil și nu ai respectat iubirea. Fără încredere, s-a prăbușit castelul și s-a construit infernul. Soluția nu este sa treci peste, ci sa treci prin probleme. Ai exersat iubirea amestecată cu egoism, nu cu bunatate. La final, ai pierdut fericirea. S-a ofilit și a murit.
Timpul a trecut ...tăcut. Și a iertat, dar nu a uitat. Inima s-a doborât, cu amintirile in vânt. Greșeala s-a înzecit. Amăgirea a durut.
Potrivirea nu mai functioneaza la timpul trecut! Valoarea a scăzut, iar regretele de după nu mai pot da siguranța de dinainte. Orgoliul a rupt din profunzime. Dezamăgirile ne tin de mâna. Jocul s-a închis. M-am trezit din vis...
....
Foto: Google
De vorba cu mine...
Înainte, auto-vorbitul era văzut ca o ciudățenie rară. Acum, însă, trebuie să recunoaștem că tot mai mulți dintre noi vorbim cu noi înșine. Asta din cauza circumstanțelor din ultima perioadă, a problemelor care nu se mai termină și a singurătății sociale. Eu am realizat că stau tot mai mult de vorbă cu mine însămi. Fac acest lucru mai mereu și e ok pe de o parte, căci toți o facem în anumite momente și nu înseamnă nebunie, ci mai degrabă autocunoaștere. E perfect normal sa vorbești cu tine în gând, la muncă sau acasă. Sigur o facem cu toții chiar și la cumpărături sau pe stradă, ori în fața laptopului, fie în mod involuntar și instantaneu, fie deliberat. Asta se întâmpla pentru că gândim tot timpul, cu voce tare sau nu. Analizăm și argumentăm totul în jur, pentru a lua decizii potrivite.
Înainte, auto-vorbitul era văzut ca o ciudățenie rară. Acum, însă, trebuie să recunoaștem că tot mai mulți dintre noi vorbim cu noi înșine. Asta din cauza circumstanțelor din ultima perioadă, a problemelor care nu se mai termină și a singurătății sociale. Eu am realizat că stau tot mai mult de vorbă cu mine însămi. Fac acest lucru mai mereu și e ok pe de o parte, căci toți o facem în anumite momente și nu înseamnă nebunie, ci mai degrabă autocunoaștere. E perfect normal sa vorbești cu tine în gând, la muncă sau acasă. Sigur o facem cu toții chiar și la cumpărături sau pe stradă, ori în fața laptopului, fie în mod involuntar și instantaneu, fie deliberat. Asta se întâmpla pentru că gândim tot timpul, cu voce tare sau nu. Analizăm și argumentăm totul în jur, pentru a lua decizii potrivite.
Anul înghețat, cu oameni înghețați!
A trecut oare? Dacă se încheie anul acesta, se termină și toate probleme? Toate bolile, toate grijile, toate tristețile și toate momentele urâte? Ce bine ar mai fi...
A trecut oare? Dacă se încheie anul acesta, se termină și toate probleme? Toate bolile, toate grijile, toate tristețile și toate momentele urâte? Ce bine ar mai fi...
ANUL FĂRĂ CHIP
A fost anul în care parcă totul s-a oprit în loc, de la oameni și până la economie. Anul în care cu toții ne-am pierdut expresiile și grimasale de zi cu zi și anul în care am început să ne înfrânăm tot mai mult din dorințe, din activități și din simțiri. Încetul cu încetul, toate sentimentele care altă dată izbucneau ca un foc de artificii în aer, s-au diminuat odată cu trecerea zilelor. A acelor zile de coșmar, în care totul e interzis. Întreruperea tot mai amplă a contactului fizic uman și a diferitor activități a generat pentru mulți o adevarată ”boală”. Pe lângă existența virusului mortal, toate problemele generate în lanț, au dus la transformări greu de suportat și de reparat la nivelul psihicului. Creierul oamenilor parcă a înghetat undeva în timp...
A fost anul în care parcă totul s-a oprit în loc, de la oameni și până la economie. Anul în care cu toții ne-am pierdut expresiile și grimasale de zi cu zi și anul în care am început să ne înfrânăm tot mai mult din dorințe, din activități și din simțiri. Încetul cu încetul, toate sentimentele care altă dată izbucneau ca un foc de artificii în aer, s-au diminuat odată cu trecerea zilelor. A acelor zile de coșmar, în care totul e interzis. Întreruperea tot mai amplă a contactului fizic uman și a diferitor activități a generat pentru mulți o adevarată ”boală”. Pe lângă existența virusului mortal, toate problemele generate în lanț, au dus la transformări greu de suportat și de reparat la nivelul psihicului. Creierul oamenilor parcă a înghetat undeva în timp...
Superstițiile ... fascinanția omului!
Creierul nostru...e ceva de nedescris...câte analogii, câte realități, câte înțelesuri, câte legături și câte percepții...
Voi aveți sau credeți în superstiții? Credeți că ele există sau sunt doar inventate?Sunt oameni care țin seama de ele și oameni care doar râd auzind una alta. Eu am câteva ale mele, care s-au și adeverit în timp, asemenea proverbelor străbune demonstrate în fapte reale. Adică nu-s chiar vorbe goale. Sunt de părere că orice are un fundament de adevăr, de existență, iar dacă logica noastră nu poate să înțeleagă chiar totul nu înseamnă că nu există. Ele există și trebuie acceptate sau nu.
De ce alegem lucrurile pe care le alegem?
De ce?, o întrebare aparent simplă, dar care necesită timp de gândire, de analiză personală și de curaj; curajul de a oferi un răspuns sincer și adevarat, realist chiar dacă nu este întotdeauna pe placul nostru. Pentru că, nu-i așa? Întrebările de calitate cer răspunsuri de calitate si timp!
De ce?, o întrebare aparent simplă, dar care necesită timp de gândire, de analiză personală și de curaj; curajul de a oferi un răspuns sincer și adevarat, realist chiar dacă nu este întotdeauna pe placul nostru. Pentru că, nu-i așa? Întrebările de calitate cer răspunsuri de calitate si timp!
Un an care pleacă este un an care vine!
Câte poți face într-un an de zile? sau Ce îți poate aduce un an de viață?, Ce trăiești în atâtea zile?
An de an o iei de la capăt. Încerci altceva sau continui în aceeași notă. Fiecare an începe și se sfârșește. Dar între aceste două momente, există 365 de zile pline sau goale. Sunt zile cu semnificații aparte și zile fără noimă. Zile prin care mai trece un an din viață. Toate zilele au un sens anume, toate se transformă în luni adunate într-un pachet. Noi suntem doar fragmente din acel tot infinit. Pachetul reprezintă anul, cu zile grele, cu luni colorate, cu clipe trecătoare și cu momente puse-n ramă. Ba aglomerate, ba plictisite. Ba cu folos, ba în zadar. Ba memorabil, ba detestabil, ăsta e anul. Spontan, fără trailer sau teaser și fără programare. Trăim cu toții aceleași zile, trecem prin aceleași luni, dar noi nu suntem aceeași. Calendarul e timpul; el se repetă, dar tu cel de ieri nu ești același cu cel de astăzi și nici același cu cel de mâine.
Viața ne este așa cum o fac gândurile și faptele noastre zi de zi.
Câte poți face într-un an de zile? sau Ce îți poate aduce un an de viață?, Ce trăiești în atâtea zile?
An de an o iei de la capăt. Încerci altceva sau continui în aceeași notă. Fiecare an începe și se sfârșește. Dar între aceste două momente, există 365 de zile pline sau goale. Sunt zile cu semnificații aparte și zile fără noimă. Zile prin care mai trece un an din viață. Toate zilele au un sens anume, toate se transformă în luni adunate într-un pachet. Noi suntem doar fragmente din acel tot infinit. Pachetul reprezintă anul, cu zile grele, cu luni colorate, cu clipe trecătoare și cu momente puse-n ramă. Ba aglomerate, ba plictisite. Ba cu folos, ba în zadar. Ba memorabil, ba detestabil, ăsta e anul. Spontan, fără trailer sau teaser și fără programare. Trăim cu toții aceleași zile, trecem prin aceleași luni, dar noi nu suntem aceeași. Calendarul e timpul; el se repetă, dar tu cel de ieri nu ești același cu cel de astăzi și nici același cu cel de mâine.
Tipuri de colegi la muncă
Atunci când lucrezi intr-o întreprindere mai mare ai ocazia sa întâlnești fel și fel de tipuri de caractere. Unele plăcute, altele mai puțin plăcute spre deloc. De fapt, la orice loc de munca te intersectezi cu fel și fel de oameni.
Într-o notă ironică și comică, m-am decis sa fac un fel de clasificare mediocră, plecând de la niște cazuri cat se poate de reale. Fără subiectivism cum s-ar crede, la birou există atât persoane seriose și muncotoare, dar și colegi de birou care sunt fie falși. Haideți că detaliez tipologiile clasice dintr-o firmă oarecare:
Atunci când lucrezi intr-o întreprindere mai mare ai ocazia sa întâlnești fel și fel de tipuri de caractere. Unele plăcute, altele mai puțin plăcute spre deloc. De fapt, la orice loc de munca te intersectezi cu fel și fel de oameni.
Într-o notă ironică și comică, m-am decis sa fac un fel de clasificare mediocră, plecând de la niște cazuri cat se poate de reale. Fără subiectivism cum s-ar crede, la birou există atât persoane seriose și muncotoare, dar și colegi de birou care sunt fie falși. Haideți că detaliez tipologiile clasice dintr-o firmă oarecare:
Iubirea...
🐞Dragă iubite,
Iubește-mă așa cum sunt .... fără haine, fără machiaj, fără scut și fără secret. Fără masca de duet.
Lasă-mă să visez la palate colorate, să cred în prinți și prințese, să fiu copilul răzgâiat mereu și să mă alint așa cum vreau eu. Dar nu mă lăsa să plâng sau să regret. Nu mă lăsa să cad și să mă lovesc.
Înalță-mă sus și prinde-mă jos. Ca un zmeu colorat în zbor să fiu eu. Ca un diamant strălucitor mereu. Nu încerca tu să mă șlefuiești, căci nu asta ești. Tu îmi ești suflet, îmi ești armă, îmi ești slăbiciune. Îmi ești raiul pe pământ și nu aduce iadul nici în gând. Pazește-mă ca un soldat, iubește-mă curat.
Sărută-mi inima și nu gura, atinge-mi sufletul și nu trupul, mângâie-mi mintea și nu părul, tine-mă de mână și plimbă-mă prin tine. Arată-mi cerul și pământul. Învârte-mă în tornada vieții și adu-mă în fața tinereții. Ia-mă în brațe și strânge-mă la tine. Nu-mi lua veselia și nici nebunia. Nu ma contesta și nu ma blama. Nu reproșa și nu strica. Lasă-te pe mine și caută-mi lumina. Fii mie mâna lui Michelangelo și nu călcâiul lui Ahile. Fii dulceața florilor, nu otrava ororilor. Fii ploaia peste mine și nu ceața în neștire. Fii lumină, nu întuneric. Fii pace, nu război. Fii pasăre în zbor, nu avion prăbușitor. Lasă-mă să-mi cânt durerea și să dansez cu vremea. Fi-mi tu toată averea.
Oricare ai fi tu iubite...de nu mă faci să zbor, lasă-mă să mor.
Cu iubire,
o gâză🐦
🐞Dragă iubite,
Iubește-mă așa cum sunt .... fără haine, fără machiaj, fără scut și fără secret. Fără masca de duet.
Lasă-mă să visez la palate colorate, să cred în prinți și prințese, să fiu copilul răzgâiat mereu și să mă alint așa cum vreau eu. Dar nu mă lăsa să plâng sau să regret. Nu mă lăsa să cad și să mă lovesc.
Înalță-mă sus și prinde-mă jos. Ca un zmeu colorat în zbor să fiu eu. Ca un diamant strălucitor mereu. Nu încerca tu să mă șlefuiești, căci nu asta ești. Tu îmi ești suflet, îmi ești armă, îmi ești slăbiciune. Îmi ești raiul pe pământ și nu aduce iadul nici în gând. Pazește-mă ca un soldat, iubește-mă curat.
Sărută-mi inima și nu gura, atinge-mi sufletul și nu trupul, mângâie-mi mintea și nu părul, tine-mă de mână și plimbă-mă prin tine. Arată-mi cerul și pământul. Învârte-mă în tornada vieții și adu-mă în fața tinereții. Ia-mă în brațe și strânge-mă la tine. Nu-mi lua veselia și nici nebunia. Nu ma contesta și nu ma blama. Nu reproșa și nu strica. Lasă-te pe mine și caută-mi lumina. Fii mie mâna lui Michelangelo și nu călcâiul lui Ahile. Fii dulceața florilor, nu otrava ororilor. Fii ploaia peste mine și nu ceața în neștire. Fii lumină, nu întuneric. Fii pace, nu război. Fii pasăre în zbor, nu avion prăbușitor. Lasă-mă să-mi cânt durerea și să dansez cu vremea. Fi-mi tu toată averea.
Oricare ai fi tu iubite...de nu mă faci să zbor, lasă-mă să mor.
Cu iubire,
o gâză🐦
De ale vieții...reflecții adunate
Tu știi cu ce se mănâncă viața?
Am aproape 30 de ani și tot nu pot spune ca știu totul despre viața. Încă mai am multe de învățat, încă sunt multe de aflat, dar niciodată destul cât sa crezi ca ești pregătit pentru viața. Poate nu ești pregatit sa faci pasul următor, din cauza temerilor interioare care dau navala vrând nevrând sau nu ești pregătit sa suferi, pentru ca noi oamenii fugim de acest sentiment. Niciodată nu ești pregătit sa pierzi pe cineva, dar nu îți dai seama decât când e prea târziu. Sau nu ești pregătit sa înfrunți pe cineva, pentru simplul fapt ca asta îți disturba universul individual.
Trăim intr-o lume modernă și uitam de sine. Înăbușim totul in multe altele decât sa ne acordam atenție. Ne înăbușim pe noi înșine....unii in joburi care mai de care, in relații bune și rele, alții in vicii periculoase, in acțiuni fără sens. Trebuie o schimbare!
Ce ți-e și cu oamenii?
Toată viața noastră este despre oameni vechi și noi, cu oameni care se perindă prin sufletul nostru, aducând cu ei lucruri bune sau lucruri rele, din care avem de învățat. Oameni care îți deschid drumuri sau care îți limitează orizonturi. Am înțeles că fiecare nouă zi este ca o mică viață, cu de toate: cu râsete și voie bună sau poate cu tristețe și epuizare, cu împliniri și momente frumoase, cu oameni cunoscuți sau nu, dar oameni minunați, molipsitori de tot felul de sentimente. Oameni cu un scop anume în viața noastră. La un moment dat, toți avem parte de întâmplări și experiențe menite, de oameni meniți...
O nouă expeiență trăită aduce cu sine noi trăiri și visuri. Este ca un dar fragil, care îți poate oferi bucurii, lecții importante, șanse și amintiri prețioase. Ca atunci când cunoști un om pe care ai senzația că îl știi si nu îl știi, simultan...un fel de paradox drăguț tare, care te incită cumva să-l îmbrățișezi cu gândul și să-l accepți cu sufletul. E ca un nou început...o nouă descoperire, o porție aparte de emoții, fericire, o încurajare, o mângâiere, un altfel de zâmbet, un prieten.
India - o lume spectaculoasă sau ciudată?
Pentru unii, tradițiile și cultura indiană poate nu semnifică nimic și li se par ciudate, însă esența ce stă la baza acestei culturi aparte este fascinantă odată ce începi să o cunoști. Și eu m-am numărat printre acei unii cărora lumea indiană li s-a părut ieșită din comun.
Înainte nu m-a atras câtuși de puțin poporul și cultura indiană, însă mama mea are o afinitate pentru filmele și telenovelele de origine indiană. Astfel am început și eu să urmăresc o producție de acest tip odată cu ea și încet încet neînțelesul acestei lumi m-a captivat. Încă încerc să o descifrez.
Cum te poți bucura de o “zi leneșă”
Avem zile și zile. Unele sunt mai active, pline de tot felul de activități animatoare, încărcate fizic și cognitiv, iar altele sunt mai libere, mai mult încărcate spiritual. Cu siguranța ne place sa fim antrenați zilnic in dobândirea succesului pe toate planurile, însă acele “zile leneșe” sunt o necesitate reală pentru sănătatea noastră fizică și psihică.
Astfel de zile îmi plac și mie, ca tot omul. Mai ales după o săptămână grea, în care ai dat tot din tine ca să dovedești că ești bun în ceea ce faci, iar resursele interne trebuie cumva recuperate pentru a putea continua. Așadar, dacă aveți parte de astfel de zile, trebuie să profitați la maximum de ele, că nu se știe...
Ce poți face într-o zi leneșă? Nu trebuie să te plictisești de moarte, ci să te simți bine, să te relaxezi. Și cum altfel dacă nu prin mici plăceri nevinovate? Iată câteva idei:
Paștele, o sărbătoare cu o simbolistică aparte
Suntem în postul unei sărbători mari din an, cea a Sfântului Paște și fiecare credincios îl parcurge cum știe el mai bine. Cu toate tradițiile ce se impun, eu cred că această perioadă are un înțeles divin. Pe lângă postul alimentar, care este benefic pentru organism, ea semnifică drumul nostru către esența primordială și anume iubirea. Iar iubirea adevărată, după cum însuși Mântuitorul ne-a învățat, înseamnă jertfă, nu-i așa? Dar oare suntem noi toți capabili de asta? Categoric, cu toții putem să ne abținem de la mâncare, dar putem să ne curățim și sufletul odată cu trupul? Reușim să ne abținem de la natura noastră egoistă, de la fapte și gânduri rele?
Poate că nu toți oamenii reușesc să iubească astfel, indiferent de tipul iubirii, dar cu siguranță toți merităm să încercăm. Să încercăm să ne vedem pe noi înșine în fața celuilalt, să revenim în momentul 0, în care nimic nu mai contează și nimic nu e mai presus de iubirea în stare pură. La final, toți merităm să ne bucurăm de minunea sfântă.
Foto: Google
|
| Foto: Google |
Ziua de luni, un adevărat coșmar pentru cei care muncesc
Cine mai simte că weekendul este prea scurt și că lunea este cea mai grea zi din săptămână atunci când mergem la serviciu?
Sursă: Google
|
| Sursă: Google |
Viața, ca un carusel
Câteodată vreau sa evadez din realitate...
Pentru mine, viața este ca un carusel din acela mare și amețitor de colorat, de îmbietor, de fermecător, de aglomerat, de diversificat, dar și de răpitor. Odată ce te-ai urcat în el nu mai știi când vei coborâ. Intri în vârtejul lui și treci de la o etapă la alta, de la o figurină la alta, de la o stare la alta, de la un plan la altul până se epuizează toate, pe rând. Acest carusel nu se oprește, nu așteaptă pe nimeni și nu trage pe nimeni după el. E doar un carusel continuu. E cursul vieții...
Tainele ascunse ale trandafirilor
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII
Asemenea spuselor marelui poet Lucian Blaga în al său poem, florile ca și ochii ori buzele ascund tainele lumii și măresc misterul cu a lor vrajă de nepătruns. Nu doar Blaga, ci și eu iubesc florile. Da, mi-a plăcut mult această poezie atunci când i-am deslușit înțelesul în liceu, în timpul orelor de limba română, care reprezentau pentru mine o escapadă într-un univers al geniilor, unul cu totul fantastic, cosmic și mistic; escapadă condusă cu dibăcie și mult talent de a noastră doamnă profesoară veselă și memorabilă.
Vara ta, vara mea, vara noastră...vara tuturor!
|
Mentalitatea românilor: este bine sa ai un loc de muncă, indiferent de salariu!
|
Ziua în care îmi dau seama că timpul chiar trece
|
Publicitatea subliminală- mit sau realitate?
Știi?....îmi place să urmăresc reclamele de la tv. Să le descopăr logica și să le simt mesajul din spate. Să le dezvelesc de ambalajul pur comercial. Publicitatea a existat încă din timpuri străvechi și indiferent de forma pe care a căpătat-o, plecând de la tăblițe desenate sau pictate și până la cele mai ingenioase metode de a face cunoscut un produs, publicitatea a pornit din nevoia de a vinde. Practic, definiția de bază a publicității este tocmai modul prin care un produs sau serviciu este făcut cunoscut publicului și este vândut.
Publicitatea subliminală, un domeniu fascinant, este unul dintre marile mituri controversate, un mit ce m-a atras și pe mine încă din timpul facultății. Inevitabil apare îndoiala proprie ce pune sub semnul întrebării existența acestui tip de publicitate: ”Subliminal sau subtil?” |
Se poartă "decât"
Azi ești, mâine nu se ştie...
Că tot se vorbeşte iar despre cutremure...
Cutremurele din ultima perioadă nu numai că m-au speriat teribil, dar m-au făcut şi să reflectez adânc asupra vieții...
Firava viață.
Nu ştiu voi, dar eu nu am știut practic ce înseamnă un cutremur până în septembrie, când a avut loc un cutremur pe care l-am simțit toată lumea. Şi l-am simțit bine. Aflați mai multe »
|
Melancolie de toamnă
Frig. Plouă afară și-n suflet. E rece. Rece ca gheața. Împrejur, tuse seacă. Iluzie. Sloiuri de oameni. Siluete negre în vânt. Tristețe apăsătoare. Dezolant de gol. Suflete dezbrăcate. Oameni îmbrăcați, înfofoliți. Picături de rouă. Lacrimi de ploaie pe obraz. Ochi sticliți. Îngândurați. Nori învolburați, răzvrătiți pe soartă. Frunze chinuite, resemnate. Copaci stingheri. Aer gri, pustiu. Oraş monoton, toxic. Viață moartă. Zgomot plictisitor. Zile mohorâte şi întunecoase vin şi pleacă. Amorteală sumbră. Timp scurs în întuneric. E un cerc vicios, fără scăpare. Nu poți evada. Te zbați în zadar. E firul vieții, de oameni purtător.
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu