Azi ești, mâine nu se ştie...

Că tot se vorbeşte iar despre cutremure...

Cutremurele din ultima perioadă nu numai că m-au speriat teribil, dar m-au făcut şi să reflectez adânc asupra vieții...

#cutremur 

Firava viață.

Nu ştiu voi, dar eu nu am știut practic ce înseamnă un cutremur până în septembrie, când a avut loc un cutremur pe care l-am simțit toată lumea. Şi l-am simțit bine. 

Să vă spun. Era ora 2. Eu dormeam. Parcă şi visam. Nu mai ştiu. Deodată simt că ceva (în mintea mea cineva) mă hâțână. M-am trezit brusc în şezut. Atunci am auzit și un zgomot din camera cealaltă. Am realizat că e cutremur şi am înmărmurit. Pur şi simplu eram paralizată de frică. Nu am putut decât să o trezesc pe mama, căci cu ea eram în seara cu pricina. 

Cel de-al doilea cutremur care m-a zguduit din ligamente, a fost cel recent, despre care se şi vorbește de alfel peste tot, cu mare vâlvă. În acea seară savurasem un vin fiert de sezon şi adormisem atât de frumos, că nici nu vă imaginați. Dar ce să vezi...O altă zguduire îmi întrerupe somnul. Una la fel de înspăimântătoare. Eu, ca de obicei, am rămas şocată. Doar inima mi se zbătea cu putere în piept, vrând parcă să fugă. Am avut noroc că s-a terminat repede şi am încercat să mă calmez. Deschid televizorul ca să mă conving dacă a fost real sau dacă am avut vreun coșmar.  Nu aflu nimic, aşa că mă uit pe Facebook, acolo unde toată lumea postează news-urile. Nebunie, ce mai. Status-uri care mai de care, oameni speriați. Cu greu am adormit iar. Simțeam că se leagănă patul cu mine încontinuu. Am devenit paranoică. 

Trăim în țara în care totul ne ia prin surprindere şi nu ştim ce să facem. Peste tot la tv se vorbește despre educație, consolidare, măsuri de precauție, etc. Într-adevăr, puțini dintre noi ştiu cum să reacționeze în astfel de momente. Dar de ce toți se sesizează doar după ce a avut loc deja evenimentul? E fix ca vorba aia: după război mulți viteji se arată! 

Se vorbeşte de instruire în şcoli. Ok. Înveți că trebuie să rămâi calm, să stai în locuri ferite de pericole, să pregătești provizii de apă, mâncare şi medicamente. Şi totuşi... Putem fi oare pregătiți pentru un cutremur devastator? 

Se tot preconizează marele cutremur. Mă gândesc la bunicii şi părinții care au trăit cutremurul din '77. Au fost ei pregătiți în fața naturii? Unii au supraviețuit, alții din păcate, nu. Oricât de mult am vrea noi să prevenim un  astfel de fenomen, niciodată nu putem fi în siguranță. Nimeni nu ne poate salva decât Dumnezeu. Aşa că cea mai importantă este credința! Credința că vom fi bine, că cineva suprem ne iubeşte şi ne poartă de grijă. Viața este relativă. Se joacă cu noi ca într-o piesă epică de teatru. Putem face repetiții câte vrem, dar reprezentația finală iese mereu diferit. Actorii suntem noi, iar regizorul este El, Cel de sus. Natura este scena imprevizibilă, iar publicul e din altă lume. 

Cam asta e...Un actor bun nu renunță niciodată!

Rămâneți vii! 

Sursă foto: Internet